ICCJ. Decizia nr. 21/2006. Contencios. Contestaţie în anulare. Contestaţie în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 21/2006
Dosar nr. 3636/2005
nr. 14.918/1/2005
Şedinţa publică din data de 10 ianuarie 2006
Asupra contestaţiei în anulare de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea adresată Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Asociaţia A.R. a formulat, în temeiul dispoziţiilor prevăzute de art. 318 C. proc. civ., contestaţie în anulare împotriva deciziei nr. 5316 din 4 noiembrie 2005, a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Contestatoarea a susţinut faptul că recursul declarat de Asociaţia A.R. împotriva sentinţei civile nr. 3458 din 17 decembrie 2004, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, a fost semnat, iar soluţia la care a ajuns instanţa de recurs, este rezultatul unei greşeli materiale.
Reţinând lipsa semnăturii şi anulând recursul, instanţa a săvârşit o gravă eroare materială, întrucât, în realitate, cererea de recurs a fost semnată de I.M., nu în calitate de consilier juridic, ci în calitatea sa de membru al Consiliului Director, persoană cu drept de reprezentare a Asociaţiei A.R.
Instanţa de recurs era datoare să examineze calitatea persoanei care a semnat recursul, astfel încât anulându-l ca nesemnat, instanţa a săvârşit o greşeală materială.
A mai arătat faptul că pornind de la un raţionament greşit, s-a ajuns la o concluzie eronată, căci recursul era semnat şi nu s-a acoperit ulterior această lipsă, fiind, astfel, afectat grav liberul acces la justiţie al contestatoarei şi a fost încălcat principiul dreptului la un proces echitabil.
Contestaţia în anulare este neîntemeiată.
În conformitate cu dispoziţiile prevăzute de art. 318 C. proc. civ., hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie, când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale sau când instanţa, respingând recursul sau admiţându-l în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau casare.
Curtea reţine că în cauza de faţă nu a fost afectat liberul acces la justiţie, întrucât reclamanta a apelat la toate căile de atac împotriva soluţiei pronunţate de instanţa de fond, ordinare şi extraordinare, prevăzute de normele procedurale în materia dedusă judecăţii, astfel încât dispoziţiile constituţionale şi dispoziţiile prevăzute de Curtea Europeană a Drepturilor Omului au fost respectate în această privinţă.
În jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului s-a stabilit în mod constant că noţiunea de proces echitabil, în sensul art. 6 din Convenţie, impune ca o jurisdicţie internă - în cauză, instanţa care a pronunţat recursul, să examineze efectiv problemele esenţiale care îi sunt supuse examinării şi nu să se mulţumească a confirma pur şi simplu concluziile unei jurisdicţii inferioare.
În cauza dedusă judecăţii, Curtea constată faptul că în cursul soluţionării recursului declarat de Asociaţia A.R. împotriva sentinţei civile nr. 3458 din 17 decembrie 2004, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, s-a invocat excepţia nulităţii recursului formulat, pentru lipsa semnăturii persoanei arătate ca fiind semnatara recursului, în raport cu prevederile art. 3021 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a rămas în pronunţare pe excepţia invocată şi a constatat nul, recursul formulat, pentru motivul arătat.
Cercetând contestaţia în anulare de faţă, Curtea apreciază că nu se pot reţine motive de retractare a deciziei pronunţate, întrucât textul de lege, în temeiul căruia s-a pronunţat Decizia atacată, este în vigoare şi nu a fost declarat neconstituţional, astfel încât opinia instanţei care a soluţionat recursul, este împărtăşită în totalitate de acest complet.
Aşa cum rezultă din actele dosarului, recursul declarat a fost înregistrat la data de 25 aprilie 2005, iar conform deciziei din 11 aprilie 2005, a Consiliului Director al Asociaţiei A.R., dreptul de a semna acest înscris aparţinea doamnei G.I. Decizia din 12 decembrie 2005 a aceluiaşi Consiliu Director, prin care este acordat dreptul de a promova orice acţiuni în justiţie ori căi de atac, domnului I.M., membru al consiliului director, fiind un înscris ulterior căii de atac deja exercitate, nu poate produce consecinţe juridice asupra motivului pentru care a fost admisă excepţia nulităţii recursului declarat.
Prin contestaţia de faţă s-au formulat critici care au vizat soluţionarea excepţiei de nulitate, care au fost avute în vedere de instanţa de recurs, astfel încât, pentru considerentele ce au fost deja arătate, contestaţia în anulare va fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestaţia în anulare formulată de Asociaţia A.R. împotriva deciziei nr. 5316 din 4 noiembrie 2005, a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca neîntemeiată.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 ianuarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 207/2006. Contencios. Modificare Hotărâre... | ICCJ. Decizia nr. 213/2006. Contencios. Suspendare act. Recurs → |
|---|
