ICCJ. Decizia nr. 213/2006. Contencios. Suspendare act. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 213/2006
Dosar nr. 2629/2005
Şedinţa publică din data de 24 ianuarie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea formulată la data de 21 iulie 2005, SC S.I. SRL Iaşi a solicitat, în contradictoriu cu A.R.R. şi I.G.C.T.I., să se dispună, conform art. 14 din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării actului administrativ intitulat Metodologia de atribuire a licenţelor de execuţie pentru traseu din Programul de transport rutier de persoane, prin servicii regulate în trafic judeţean, interjudeţean între două judeţe limitrofe (inclusiv între municipiul Bucureşti şi judeţul Ilfov) şi interjudeţean, precum şi a tuturor actelor emise în baza acestei metodologii şi a efectelor lor, până la judecarea în fond a acţiunii având ca obiect anularea actului.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că a participat la licitaţia publică organizată pentru atribuirea traseului 243 Iaşi - Galaţi, pe care l-a obţinut la 3 iunie 2005, dar ulterior a fost descalificată de către Comisia de validare a atribuirii electronice a traseelor, pe motivul că cererea s-a înregistrat greşit în calculator.
În opinia reclamantei, contracandidatul SC D. SRL Galaţi a dovedit prin contestaţia depusă, faptul că avea cunoştinţă de acte cu caracter secret şi datorită scurgerii acestor informaţii, metodologia nu şi-a atins nici unul din scopurile propuse.
Prin sentinţa civilă nr. 1360 din 25 iulie 2005, Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins cererea de suspendare, ca inadmisibilă.
Instanţa a reţinut că o atare soluţie se impune, deoarece reclamanta nu a dovedit că s-a adresat pârâtelor, cu o cerere în vederea revocării actului administrativ. Că, cererile nr. 32701 din 18 iulie 2005, nr. 6230 din aceeaşi dată şi nr. 712 din 6 iunie 2005, nu îndeplinesc condiţia prevăzută de art. 14 al Legii nr. 554/2004 şi în realitate, ele s-au referit la o contestaţie formulată de SC D. SRL Galaţi, precum şi la o pretinsă fraudă săvârşită de aceasta din urmă, fără a se solicita revocarea metodologiei propriu-zise.
Împotriva sentinţei a declarat recurs, reclamanta SC S.I. SRL Iaşi.
Recurenta a reiterat susţinerile sale din cererea de suspendare şi, de asemenea, a susţinut că în mod eronat, prima instanţă a admis excepţia invocată de pârâta A.R.R., întrucât la dosar se află plângerile prealabile prin care se învedera cu claritate faptul că la I.G.C.T.I. şi A.R.R., sistemul de sigurantare a fost spart.
Critica este neîntemeiată.
Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, privind contenciosul administrativ, în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, odată cu sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente, să dispună suspendarea executării actului administrativ, până la pronunţarea instanţei de fond.
Rezultă, aşadar, că prin norma juridică mai sus-menţionată, legea organică în vigoare a condiţionat admisibilitatea cererii de suspendare a executării unui act administrativ unilateral, de sesizarea prealabilă a autorităţii publice emitente, adresată de către persoana vătămată, în vederea revocării totale sau parţiale a acelui act.
În speţă, dovada exercitării de către reclamantă a recursului administrativ nu a fost făcută şi, aşa cum s-a reţinut în sentinţă, prin cererile înregistrate sub nr. 712 din 6 iunie 2005, nr. 32701 şi, respectiv, nr. 6230 din 18 iulie 2005, nu s-a solicitat revocarea Metodologiei de atribuire a licenţelor de execuţie pentru traseu, ci s-a semnalat o pretinsă fraudă din partea SC D. SRL Galaţi.
Având în vedere considerentele expuse în cele ce preced, fără temei se susţine în recurs că cererea de suspendare a actului administrativ trebuia totuşi admisă.
Admiţând, aşadar, excepţia de inadmisibilitate invocată de pârâta A.R.R. şi însoţită de reprezentantul I.G.C.T.I., precum şi de către procuror, cu consecinţa respingerii cererii de suspendare, curtea de apel a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică, ce urmează a fi menţinută prin respingerea recursului, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC S.I. SRL Iaşi împotriva sentinţei civile nr. 1360 din 25 iulie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 ianuarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 21/2006. Contencios. Contestaţie în anulare.... | ICCJ. Decizia nr. 221/2006. Contencios. Anulare act... → |
|---|
