ICCJ. Decizia nr. 2078/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2078/2006
Dosar nr. 2224/1/2006
Şedinţa publică din 6 iunie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe calea contenciosului administrativ, la data de 3 octombrie 2005, reclamanta O.L. a solicitat, în contradictoriu cu Casa Judeţeană de Pensii Braşov, să se dispună anularea hotărârii nr. 4298 din 12 septembrie 2005, prin care i s-a respins cererea privind recunoaşterea calităţii de beneficiară a prevederilor Legii nr. 189/2000.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat, în esenţă, că se consideră îndreptăţită să beneficieze de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, deoarece în perioada 28 aprilie 1942 - 6 martie 1945 a fost nevoită să se refugieze împreună cu familia, ca urmare a persecuţiei etnice, din oraşul Braşov, în localitatea Boroşneul Mare din judeţul Covasna.
Prin sentinţa nr. 170/F din 16 decembrie 2005, Curtea de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea reclamantei O.L., a anulat hotărârea nr. 4298 din 12 septembrie 2005, emisă de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Braşov, pe care a obligat-o să-i recunoască reclamantei, calitatea de beneficiară a Legii nr. 189/2000, pentru perioada 28 aprilie 1942 - 6 martie 1945, cu acordarea drepturilor băneşti cuvenite, începând cu 1 iunie 2005.
Pentru a se pronunţa în acest sens, instanţa de fond a reţinut că, din probele administrate în cauză, rezultă că reclamanta a făcut dovada refugierii împreună cu familia, ca urmare a persecuţiei etnice exercitate, justificând acordarea drepturilor prevăzute de lege.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, Casa Judeţeană de Pensii Braşov.
Recurenta consideră că instanţa de fond a pronunţat o sentinţă cu aplicarea greşită a legii, deoarece reclamanta O.L. nu se încadrează în prevederile Legii nr. 189/2000, oraşul Braşov, din care s-a refugiat, nefiind niciodată ocupat de un alt regim, pentru a justifica refugierea.
Totodată, recurenta mai susţine că din actele dosarului nu rezultă că reclamanta a făcut dovada că refugierea s-a datorat persecuţiei etnice.
Examinându-se sentinţa atacată, în raport cu criticile formulate, cu probele administrate în cauză, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, se constată că recursul este nefondat, pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Conform art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, beneficiază de prevederile ordonanţei, persoana, cetăţean român, care, în perioada regimurilor instaurate între 6 septembrie 1940 şi 6 martie 1945, a avut de suferit persecuţii pe motive etnice, printre situaţiile prevăzute de lege fiind şi aceea a strămutării în altă localitate, decât cea de domiciliu [art. 1 lit. c)].
Prin Normele de aplicare a OG nr. 105/1999, aprobate prin HG nr. 127/2002, s-a precizat că prin persoană care a fost strămutată în altă localitate, se înţelege persoana care a fost mutată sau a fost obligată să-şi schimbe domiciliul în altă localitate, din motive etnice, precum şi persoanele care au fost expulzate, s-au refugiat ori cele care au făcut obiectul unui schimb de populaţie, ca urmare a unui tratat bilateral.
Art. 61 din OG nr. 105/1999, aşa cum a fost introdus prin Legea nr. 319/2002, prevede că dovada situaţiilor la care se referă ordonanţa menţionată, se face cu acte oficiale eliberate de organele competente, iar în cazul în care aceasta nu este posibil, prin orice mijloc de probă prevăzut de lege.
În cauză, se observă că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică, prin înscrisurile şi declaraţia de martor depuse la dosar, reclamanta făcând dovada refugierii din localitatea de domiciliu, împreună cu familia, ca urmare a persecuţiei etnice exercitate.
Nu poate fi reţinut motivul invocat de recurentă, potrivit căruia reclamanta nu este îndreptăţită să beneficieze de drepturile acordate potrivit Legii nr. 189/2000, deoarece localitatea de domiciliu - oraşul Braşov, nu a fost ocupat de un alt regim, care să justifice refugierea.
O asemenea condiţie nu este cuprinsă nici în OG nr. 105/1999, aprobată cu modificări prin Legea nr. 189/2000 şi nici în Normele metodologice de aplicare, astfel că apare de neconceput să se condiţioneze acordarea drepturilor menţionate, de împrejurarea că localitatea de domiciliu a fost sau nu ocupată, aflându-se sub un anumit regim.
Rezultă că instanţa de fond a pronunţat o sentinţă legală şi temeinică, urmând ca recursul declarat să fie respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Braşov împotriva sentinţei nr. 170/F din 16 decembrie 2005 a Curţii de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 iunie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2077/2006. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2079/2006. Contencios. îndreptare eroare... → |
|---|
