ICCJ. Decizia nr. 2082/2006. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2082/2006
Dosar nr. 3140/1/2006
Şedinţa publică din 6 iunie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe calea contenciosului administrativ, la 30 noiembrie 2005, reclamantul P.G. a solicitat, în contradictoriu cu Casa Judeţeană de Pensii Maramureş, anularea hotărârii de revizuire nr. 7097 din 16 iunie 2005, prin care i s-a refuzat recunoaşterea drepturilor prevăzute de Legea nr. 309/2002.
Motivându-şi cererea, reclamantul a arătat că pârâta i-a recunoscut doar perioada 15 august 1954 - 13 ianuarie 1956, ca fiind efectuată în condiţiile Legii nr. 309/2002, prima perioadă de stagiu militar, 19 ianuarie 1953 - 15 august 1954, fiind exclusă din calculul drepturilor menţionate.
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 14 din 12 ianuarie 2006, a admis acţiunea reclamantului P.G. împotriva pârâtei Casa Judeţeană de Pensii Maramureş, a anulat hotărârea nr. 7097 din 16 iunie 2005, de revizuire, emisă de pârâtă, pe care a obligat-o să-i recunoască şi să-i achite reclamantului, drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002, pentru perioada 19 ianuarie 1953 - 13 ianuarie 1956, începând cu data de 1 decembrie 2004.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că din copia livretului militar depus la dosar rezultă că reclamantul a efectuat stagiul militar în detaşamente de muncă, care se regăsesc în tabelul întocmit de Arhivele Naţionale.
Curtea de Apel Cluj a concluzionat că reclamantul a făcut dovada că şi-a îndeplinit stagiul militar, în perioada 19 ianuarie 1953 - 13 ianuarie 1956, în detaşamente de muncă din cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii.
Împotriva sentinţei pronunţate de instanţa de fond a declarat recurs, pârâta Casa Judeţeană de Pensii Maramureş.
Recurenta susţine că instanţa de fond a pronunţat o sentinţă greşită, U.M. 04596, unde intimatul P.G. a îndeplinit prima perioadă din stagiul militar (19 ianuarie 1953 - 15 august 1954), neregăsindu-se în tabelul întocmit de Arhivele Naţionale, cuprinzând unităţile care au făcut parte din Direcţia Generală a Serviciului Muncii.
Pentru cea de-a doua perioadă din stagiul militar (15 august 1954 - 13 ianuarie 1956), recurenta susţine că în cuprinsul documentelor de evidenţă militară s-a făcut menţiunea că reclamantul a fost folosit ca „mână de lucru", astfel că, potrivit precizărilor Casei Naţionale de Pensii şi alte Drepturi de Asigurări Sociale, se poate considera că persoana în cauză a efectuat stagiul în cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii.
Examinându-se sentinţa atacată, în raport cu criticile formulate, cu probele administrate în cauză, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, se constată că recursul este nefondat, pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Conform dispoziţiilor art. 1 din Legea nr. 309/2002, beneficiază de prevederile acestei legi, cetăţeanul român, care a efectuat stagiul militar în detaşamente de muncă aparţinând Direcţiei Generale a Serviciului Muncii, în perioada 1950 - 1961.
Stabilirea drepturilor prevăzute prin actul normativ menţionat se face potrivit dispoziţiilor art. 6 alin. (2) din lege, la cerere, pe baza înscrisurilor din livretele militare şi din adeverinţele eliberate de Centrele militare judeţene sau de U.M. 02405 Piteşti.
Din Precizările nr. 2784/2003 ale Casei Naţionale de Pensii şi alte Drepturi de Asigurări Sociale rezultă că se poate considera că o persoană a efectuat stagiul militar în cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii, şi în situaţiile în care în actele doveditoare există formulări de genul „M.C.", „Muncă", „mână de lucru", etc.
Din fişa de evidenţă militară, anexată în xerocopie la dosarul cauzei, rezultă că reclamantul P.G. a făcut dovada că în perioada 19 ianuarie 1953 - 13 ianuarie 1956, pe timpul îndeplinirii serviciului militar, a fost utilizat ca „muncitor" şi „mână de lucru", neexistând o diferenţă clară între cele două perioade de stagiu (19 ianuarie 1953 - 15 august 1954 şi 15 august 1954 - 13 ianuarie 1956).
De asemenea, la rubrica „denumirea specialităţii militare" s-a înscris menţiunea „personal auxiliar".
Câtă vreme este dovedită împrejurarea că reclamantul a prestat muncă în timpul stagiului militar, într-o unitate organizată în acest scop, nu există nici un temei de a-l excepta de la recunoaşterea drepturilor sale.
Eludându-se împrejurarea că, pe timpul stagiului militar, o persoană a fost obligată să presteze o muncă ordonată de regimul acelei epoci, s-ar ajunge la nesocotirea scopului reparator al legii.
Rezultă că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre temeinică şi legală, iar recursul declarat urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Maramureş împotriva sentinţei civile nr. 14 din 12 ianuarie2006 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 iunie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2081/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 2085/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
