ICCJ. Decizia nr. 2080/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.2080/2006
Dosar nr. 3021/1/2006
Şedinţa publică din 6 iunie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe calea contenciosului administrativ, la data de 2 noiembrie 2005, reclamanta V.E. a solicitat, în contradictoriu cu Casa Judeţeană de Pensii a Mureş, să se dispună anularea hotărârii nr. 4390 din 28 septembrie 2005, prin care i s-a respins cererea privind recunoaşterea calităţii de beneficiară a prevederilor Legii nr. 189/2000.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat, în esenţă, că pârâta i-a respins în mod nejustificat cererea prin care a solicitat stabilirea calităţii de refugiată din motive etnice, deşi a făcut dovada că a părăsit oraşul Ploieşti, stabilindu-se la Târgu Mureş.
Prin sentinţa civilă nr. 288 din 12 decembrie 2005, Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea reclamantei V.E.
Pentru a se pronunţa în acest sens, instanţa de fond a reţinut că, din declaraţiile de martori aflate la dosarul cauzei, rezultă că reclamata s-ar fi stabilit la Târgu Mureş, dar nu se poate accepta că aceasta a suferit persecuţii de natură etnică, deoarece după Dictatul de la Viena, oraşul Târgu Mureş s-a aflat sub ocupaţie maghiară.
Totodată, instanţa de fond a reţinut că, având în vedere că familia reclamantei nu a mai revenit în oraşul Ploieşti, după 6 martie 1945, nu se poate considera că stabilirea la Târgu Mureş a fost determinată de persecuţii etnice.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, reclamanta V.E.
Recurenta consideră că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre greşită, reţinând în mod eronat că nu i se poate stabili calitatea de persoană refugiată potrivit Legii nr. 189/2000, întrucât oraşul Târgu Mureş s-a aflat, după Dictatul de la Viena, sub ocupaţia trupelor maghiare.
Totodată, recurenta apreciază că este greşită opinia potrivit căreia pot avea calitatea de persoană refugiată, numai cei care s-au reîntors în localităţile de domiciliu, după data de 6 martie 1945.
Examinându-se sentinţa atacată, în raport cu criticile formulate, cu probele administrate în cauză, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, se constată că recursul este fondat, pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Conform art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, beneficiază de prevederile ordonanţei, persoana, cetăţean român, care, în perioada regimurilor instaurate între 6 septembrie 1940 şi 6 martie 1945, a avut de suferit persecuţii pe motive etnice, printre situaţiile prevăzute de lege, fiind şi aceea a strămutării în altă localitate, decât cea de domiciliu [art. 1 lit. c)].
Prin Normele pentru aplicarea prevederilor OG nr. 105/1999, aprobate prin HG nr. 127/2002, s-a precizat că prin persoană care a fost strămutată în altă localitate, se înţelege persoana care a fost mutată sau obligată să-şi schimbe domiciliul în altă localitate, din motive etnice, precum şi persoanele care au fost expulzate, s-au refugiat ori cele care au făcut obiectul unui schimb de populaţie, ca urmare a unui tratat bilateral.
Totodată, prin art. 61 din OG nr. 105/1999, aşa cum a fost introdus prin Legea nr. 319/2002, se prevede că dovada situaţiilor la care se referă ordonanţa menţionată, se face cu acte oficiale eliberate de organele competente, iar în cazul în care aceasta nu este posibil, prin orice mijloc de probă prevăzut de lege.
În cauză, este de necontestat faptul că, prin declaraţiile martorilor M.I. şi K.A., reclamanta a făcut dovada că în perioada septembrie 1940 - martie 1945, s-a refugiat, împreună cu familia, din motive etnice, din oraşul Ploieşti, în oraşul Târgu Mureş, unde s-a stabilit definitiv.
Nu poate fi acceptată, însă, argumentaţia instanţei de fond, potrivit căreia reclamanta, fiind de etnie maghiară, nu putea suferi persecuţii de natură etnică în oraşul Târgu Mureş care, în această perioadă, s-a aflat sub ocupaţia trupelor maghiare. Reglementările menţionate stabilesc condiţia ca părăsirea localităţii de domiciliu, în speţă oraşul Ploieşti, să fi fost determinată de motive etnice, şi nicidecum că această persecuţie să se manifeste pe timpul refugiului.
Totodată, Curtea va constata temeinicia şi a celui de-al doilea motiv de recurs, potrivit căruia instanţa de fond a procedat în mod greşit, considerând împrejurarea că familia reclamantei s-a stabilit definitiv în oraşul de refugiu, determină ca aceasta să nu poată beneficia de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, întrucât ar constitui dovada că refugierea nu a fost determinată de persecuţii de natură etnică, ci a constituit o opţiune a persoanei în cauză.
Ambele motive de recurs sunt întemeiate, argumentele invocate în sentinţa atacată neregăsindu-se în reglementările aplicabile.
Se constată că instanţa de fond a pronunţat o sentinţă nelegală şi netemeinică, urmând a se admite recursul declarat, modificându-se sentinţa atacată şi procedându-se la admiterea în fond a acţiunii, anularea hotărârii nr. 4390 din 28 septembrie 2005, emisă de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Mureş, care va fi obligată să emită o nouă hotărâre, prin care să acorde reclamantei, drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru perioada 15 septembrie 1940 - 6 martie 1945, cu începere de la 1 octombrie 2005.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de V.E. împotriva sentinţei nr. 288 din 12 decembrie 2005 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Modifică sentinţa atacată şi în fond, admite acţiunea formulată de reclamanta V.E. Anulează hotărârea nr. 4390 din 28 septembrie 2005, emisă de Casa Judeţeană de Pensii Mureş. Obligă pârâta să emită o nouă hotărâre, prin care să acorde reclamantei, drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru perioada 15 septembrie 1940 - 6 martie 1945, începând cu data de 1 octombrie 2005.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 iunie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2079/2006. Contencios. îndreptare eroare... | ICCJ. Decizia nr. 2081/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
