ICCJ. Decizia nr. 2081/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2081/2006
Dosar nr. 3076/1/2006
Şedinţa publică din 6 iunie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe calea contenciosului administrativ, la data de 6 octombrie 2005, reclamantul K.D. a solicitat, în contradictoriu cu Casa Judeţeană de Pensii Braşov, să se dispună anularea hotărârii nr. 4318 din 12 septembrie 2005, prin care i s-a respins cererea privind recunoaşterea calităţii de beneficiar al prevederilor Legii nr. 189/2000.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat, în esenţă, că pârâta a refuzat în mod nejustificat să-i aprobe acordarea drepturilor solicitate, deşi a făcut dovada că în perioada septembrie 1940 - martie 1945 s-a refugiat împreună cu familia, ca urmare a persecuţiilor etnice exercitate, din oraşul Braşov, într-o localitate din judeţul Covasna.
Prin sentinţa nr. 15/F din 23 ianuarie 2006, Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea reclamantului K.D., a anulat hotărârea nr. 4318 din 12 septembrie 2005, emisă de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Braşov, pe care a obligat-o să emită o nouă hotărâre, prin care să recunoască reclamantului, calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000, pentru perioada septembrie 1940 - martie 1945, începând cu 1 mai 2005.
Pentru a se pronunţa în acest sens, instanţa de fond a reţinut că, din probele administrate în cauză, rezultă că persecuţiile etnice exercitate asupra familiei reclamantului au determinat-o să se refugieze în altă localitate, acţiunea promovată fiind întemeiată.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, pârâta Casa Judeţeană de Pensii Braşov, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Recurenta consideră că instanţa de fond a pronunţat o sentinţă greşită, reclamantul nefiind îndreptăţit să beneficieze de drepturile stabilite potrivit Legii nr. 189/2000, deoarece acest act normativ vizează cetăţenii români de etnie rromă sau evreiască, nu şi pe cei de etnie maghiară.
Totodată, recurenta consideră că reclamantul nu se încadrează în prevederile Legii nr. 189/2000, deoarece oraşul Braşov, de unde s-a refugiat acesta, nu a fost niciodată „ocupat de un alt regim".
Examinându-se sentinţa atacată, în raport cu criticile formulate, cu probele administrate în cauză, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, se constată că recursul este nefondat, pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Conform art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, beneficiază de prevederile ordonanţei, persoana, cetăţean român, care, în perioada regimurilor instaurate între 6 septembrie 1940 şi 6 martie 1945, a avut de suferit persecuţii pe motive etnice, printre situaţiile prevăzute de lege fiind şi aceea a strămutării în altă localitate, decât cea de domiciliu [art. 1 lit. c)].
Prin Normele de aplicare a OG nr. 105/1999, aprobate prin HG nr. 127/2002, s-a precizat că prin persoană care a fost strămutată în altă localitate, se înţelege persoana care a fost mutată sau a fost obligată să-şi schimbe domiciliul în altă localitate, din motive etnice, precum şi persoanele care au fost expulzate, s-au refugiat ori cele care au făcut obiectul unui schimb de populaţie, ca urmare a unui tratat bilateral.
În cauză, se observă că motivele de recurs sunt în contradicţie cu dispoziţiile legale menţionate, care se referă la cetăţeni români, fără a face vreo referire cu privire la etnia ori naţionalitatea acestora. De asemenea, actele normative incidente nu cuprind vreo condiţie referitoare la teritoriul în care să se fi refugiat persoana care solicită acordarea drepturilor.
Rezultă că instanţa de fond a pronunţat o sentinţă temeinică şi legală, urmând ca recursul declarat să fie respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Braşov împotriva sentinţei nr. 15/F din 23 ianuarie 2006 a Curţii de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 iunie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2080/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 2082/2006. Contencios → |
|---|
