ICCJ. Decizia nr. 2086/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2086/2006
Dosar nr. 3571/1/2006
Şedinţa publică din 6 iunie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe calea contenciosului administrativ la data de 15 noiembrie 2005, reclamantul C.S. a solicitat, în contradictoriu cu Casa Judeţeană de Pensii Tulcea, să se dispună anularea hotărârii nr. 5216 din 31 octombrie 2005, prin care i s-a respins cererea privind recunoaşterea calităţii de beneficiar al prevederilor Legii nr. 189/2000.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat, în esenţă, că se consideră îndreptăţit să beneficieze de drepturile acordate prin Legea nr. 189/2000, deoarece s-a născut în comuna Stejaru, judeţul Tulcea, la 23 februarie 1944, pe timpul strămutării părinţilor săi, ca urmare a schimbului de populaţie stabilit potrivit Tratatului româno - bulgar de la Craiova, din septembrie 1940.
Prin sentinţa civilă nr. 73/CA din 26 ianuarie 2006, Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, precum şi pentru cauze de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea reclamantului C.S., a anulat hotărârea nr. 5216 din 31 octombrie 2005, emisă de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Tulcea şi a recunoscut reclamantului, calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000, obligând pârâta să emită o hotărâre, în sensul acordării drepturilor prevăzute de lege.
Pentru a se pronunţa în acest sens, instanţa de fond a reţinut că din probele administrate în cauză, rezultă că reclamantul a făcut dovada că părinţii săi au fost strămutaţi în septembrie 1940, din comuna Vischioi, judeţul Durostor (Bulgaria), în România, reclamantul fiind născut în perioada de refugiu şi îndreptăţit la acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, ca urmare a persecuţiilor de natură etnică îndurate.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, pârâta Casa Judeţeană de Pensii Tulcea, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Recurenta susţine că reclamantul C.S. nu este îndreptăţit să beneficieze de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, fiind născut după strămutarea părinţilor săi, ca urmare a aplicării Tratatului româno - bulgar din septembrie 1940, şi, ca urmare, nu a fost obligat să-şi schimbe domiciliul în altă localitate, din motive etnice.
Totodată, recurenta susţine că Tratatul româno - bulgar din 1940 a avut un termen de aplicare de 3 luni de la data schimbului instrumentelor de ratificare, în care trebuia realizat schimbul de populaţie, astfel că nu se poate susţine că reclamantul s-ar fi născut în perioada de strămutare a părinţilor.
În motivarea recursului promovat, Casa Judeţeană de Pensii Tulcea invocă adresele nr. 1260 din 2 august 2002 şi nr. 72712 din 12 august 2005 ale Ministerului Justiţiei, în care se menţionează că de prevederile Legii nr. 189/2000, „beneficiază numai persoanele născute la data strămutării, inclusiv persoanele concepute, întrucât copilul conceput se consideră că există, iar drepturile copilului se recunosc încă de la concepţie, dacă s-a născut viu".
Examinându-se sentinţa atacată, în raport cu criticile formulate, cu probele administrate în cauză, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, se constată că recursul este nefondat, pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Conform art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, beneficiază de prevederile ordonanţei, persoana, cetăţean român, care, în perioada regimurilor instaurate între 6 septembrie 1940 şi 6 martie 1945, a avut de suferit persecuţii pe motive etnice, printre situaţiile prevăzute de lege fiind şi aceea a strămutării în altă localitate, decât cea de domiciliu [art. 1 lit. c)].
Potrivit art. 2 din Normele pentru aplicarea OG nr. 105/1999, aprobate prin HG nr. 127/2002, prin persoană care a fost strămutată în altă localitate, în sensul OG nr. 105/1999, aprobată şi modificată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, se înţelege persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să îşi schimbe domiciliul în altă localitate, din motive etnice. În această categorie se includ şi persoanele care au fost expulzate, s-au refugiat, precum şi cele care au făcut obiectul unui schimb de populaţie ca urmare a unui tratat bilateral.
În cauză, se observă că instanţa de fond a interpretat corect actele normative aplicabile şi a pronunţat o sentinţă legală şi temeinică, considerând că de prevederile Legii nr. 189/2000 beneficiază nu numai persoanele, cetăţenii români, care au suferit direct persecuţiile etnice, dar şi copiii acestora, născuţi în perioada prevăzută de lege (6 septembrie 1940 - 6 martie 1945), care au resimţit consecinţele acestor persecuţii, neputând fi excluşi de la drepturile compensatorii acordate.
Nu pot fi reţinute motivele de recurs, potrivit cărora actul normativ incident s-ar aplica numai celor care erau născuţi în momentul strămutării, copiii respectivi dobândind din momentul naşterii, acelaşi statut, ca şi părinţii lor.
De asemenea, nu poate fi reţinut motivul de recurs potrivit căruia, datorită faptului că Tratatul româno - bulgar încheiat la Craiova, în septembrie 1940, a avut o perioadă de aplicare de 3 luni, cei născuţi după această perioadă sunt excluşi de la beneficiul drepturilor. Această susţinere este infirmată de dispoziţiile Legii nr. 189/2000, care nu cuprinde nici o normă de excludere a acestei categorii de persoane.
Cu privire la adresele Ministerului Justiţiei, invocate, urmează a fi înlăturate ca fiind lipsite de relevanţă.
Rezultă că instanţa de fond a pronunţat o sentinţă temeinică şi legală, iar recursul declarat va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Tulcea împotriva sentinţei civile nr. 73/CA din 26 ianuarie2006 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, precum si pentru cauze de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 iunie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2085/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 2087/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
