ICCJ. Decizia nr. 2085/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2085/2006
Dosar nr. 3570/1/2006
Şedinţa publică din 6 iunie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe calea contenciosului administrativ, la data de 27 decembrie 2005, reclamanta A.M. a solicitat, în contradictoriu cu Casa Judeţeană de Pensii Tulcea, să se dispună anularea hotărârii nr. 5259 din 30 noiembrie 2005 a Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 189/2000, prin care i s-a respins cererea privind recunoaşterea calităţii de beneficiară a prevederilor acestei legi şi obligarea pârâtei să-i recunoască această calitate.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat, în esenţă, că pârâta i-a refuzat recunoaşterea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, deoarece s-a născut la data de 13 ianuarie 1943, după ce părinţii săi fuseseră strămutaţi din Bulgaria, ca urmare a schimbului de populaţie care a avut loc în baza a Tratatului româno - bulgar încheiat la Craiova, în septembrie 1940.
Prin sentinţa civilă nr. 43/CA din 19 ianuarie 2006, Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, precum şi pentru cauze de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea reclamantei A.M., a anulat hotărârea nr. 5259 din 30 noiembrie 2005, emisă de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Tulcea şi a stabilit reclamantei, calitatea de beneficiară a Legii nr. 189/2000, cu modificările şi completările ulterioare.
Pentru a se pronunţa în acest sens, instanţa de fond a reţinut că, din probele administrate în cauză, rezultă că reclamanta a făcut dovada că s-a născut ulterior datei la care părinţii săi au fost nevoiţi să se refugieze din localitatea de domiciliu, suferind aceleaşi consecinţe nefavorabile şi prejudicii, ca şi familia sa.
Totodată, instanţa de fond a mai reţinut că argumentele prezentate de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Tulcea, întemeiate pe dispoziţiile legale privind stabilirea filiaţiei, nu au relevanţă în cauză.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, pârâta Casa Judeţeană de Pensii Tulcea, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Recurenta susţine că reclamanta A.M. nu este îndreptăţită să beneficieze de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, deoarece, fiind născută în anul 1943, după strămutarea părinţilor săi, ca urmare a aplicării Tratatului româno - bulgar din septembrie 1940, nu a fost mutată sau obligată să-şi schimbe domiciliul în altă localitate, din motive etnice.
Totodată, recurenta mai susţine că Tratatul româno - bulgar din 1940 a avut un termen de aplicare de 3 luni de la data schimbului instrumentelor de ratificare, în care trebuia realizat schimbul de populaţie, astfel că nu se poate susţine că reclamanta s-ar fi născut în perioada de strămutare a părinţilor.
În motivarea recursului promovat, Casa Judeţeană de Pensii Tulcea invocă adresele nr. 1260 din 2 august 2002 şi nr. 72712 din 12 august 2005, ale Ministerului Justiţiei, în care se menţionează că de prevederile Legii nr. 189/2000 „beneficiază numai persoanele născute la data strămutării, inclusiv persoanele concepute, întrucât copilul conceput se consideră că există, iar drepturile copilului se recunosc încă de la concepţie, dacă s-a născut viu".
Examinându-se sentinţa atacată, în raport cu criticile formulate, cu probele administrate în cauză, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, se constată că recursul este nefondat, pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Conform art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, beneficiază de prevederile ordonanţei, persoana, cetăţean român, care, în perioada regimurilor instaurate între 6 septembrie 1940 şi 6 martie 1945, a avut de suferit persecuţii pe motive etnice, printre situaţiile prevăzute de lege fiind şi aceea a strămutării în altă localitate, decât cea de domiciliu [art. 1 lit. c)].
Potrivit art. 2 din Normele pentru aplicarea OG nr. 105/1999, aprobate prin HG nr. 127/2002, prin persoană care a fost strămutată în altă localitate, în sensul OG nr. 105/1999, aprobată şi modificată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, se înţelege persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să-şi schimbe domiciliul în altă localitate din motive etnice. În această categorie se includ şi persoanele care au fost expulzate, s-au refugiat, precum şi cele care au făcut obiectul unui schimb de populaţie, ca urmare a unui tratat bilateral.
În cauză, se observă că instanţa de fond a interpretat corect actele normative aplicabile şi a pronunţat o sentinţă legală şi corectă, considerând că de prevederile Legii nr. 189/2000 beneficiază nu numai persoanele, cetăţeni români, care au suferit direct persecuţiile etnice, dar şi copiii acestora, născuţi în perioada prevăzută de lege (6 septembrie 1940 - iunie 1945), care au resimţit consecinţele acestor persecuţii, neputând fi excluşi de la drepturile compensatorii acordate.
Nu pot fi reţinute motivele de recurs, potrivit cărora actul normativ incident s-ar aplica numai celor care erau născuţi în momentul strămutării, copiii respectivi dobândind din momentul naşterii, acelaşi statut, ca şi părinţii lor.
De asemenea, nu poate fi reţinut motivul de recurs potrivit căruia, datorită faptului că Tratatul româno - bulgar încheiat la Craiova, în septembrie 1940, a avut o perioadă de aplicare de 3 luni, cei născuţi după această perioadă sunt excluşi de la beneficiul drepturilor. Această concluzie este infirmată de dispoziţiile Legii nr. 189/2000, care nu cuprinde nici o normă de excludere a acestei categorii de persoane.
Cu privire la adresele Ministerului Justiţiei invocate, urmează a fi înlăturate ca fiind lipsite de relevanţă.
Rezultă că instanţa de fond a pronunţat o sentinţă temeinică şi legală, iar recursul declarat va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Tulcea împotriva sentinţei civile nr. 43/CA din 19 ianuarie2006 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, precum şi pentru cauze de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 iunie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2082/2006. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2086/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
