ICCJ. Decizia nr. 2509/2006. Contencios. Litigiu privind funcţionarii publici (Legea Nr.188/1999). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2509/2006
Dosar nr. 458/1/2006
Şedinţa publică din 29 iunie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti, S.N.P.V. P.L. a solicitat, în contradictoriu cu Agenţia Naţională a funcţionarilor publici şi Autoritatea Naţională a Vămilor, anularea ordinelor preşedintelui Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici, prin care se aprobă desfăşurarea concursurilor pentru ocuparea funcţiilor publice de conducere vacante de şef birou vamal la Birourile Vamale Târguri şi Expoziţii Băneasa şi obligarea Autorităţii Naţionale a Vămilor să organizeze concursul, potrivit art. 50 şi art. 5 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 188/1999, republicată.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că funcţia de şef adjunct birou vamal este o funcţie specifică, astfel cum este definită de art. 8 alin. (1) din OUG nr. 10/2004, iar competenţa în organizarea concursului pentru ocuparea acestora îi revenea pârâtei Autoritatea Naţională a Vămilor, iar pârâta Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici avea doar atribuţia de a aviza condiţiile de participare, în loc să acorde avizul, contrar dispoziţiilor art. 51 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 188/1999 şi art. 7 alin. (1) lit. c) din HG nr. 1209/2003, conform cărora şi-a depăşit competenţa.
Ulterior, reclamantul şi-a precizat acţiunea, în sensul că solicită anularea avizelor Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici, emise pentru aprobarea condiţiilor de organizare a concursurilor şi constatarea de drept a nulităţii concursului, pentru nerespectarea art. 58 din Legea nr. 188/1999, lipsa avizului Ministerului Finanţelor Publice la data susţinerii concursului, nerespectarea termenului de 24 de ore între probe, după rezolvarea contestaţiilor, lipsa publicităţii, vicierea publicităţii prin afişare.
Pârâtele, prin întâmpinări, au invocat următoarele excepţii: excepţia tardivităţii modificării acţiunii, a inadmisibilităţii acţiunii, lipsa procedurii administrative prealabile, prescripţia dreptului la acţiune, excepţia rămânerii fără obiect a unui capăt de cerere şi lipsa calităţii procesuale active a Autorităţii Naţionale a Vămilor, iar Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici, excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive.
Prin sentinţa civilă nr. 2014 din 30 noiembrie 2005, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia lipsei procedurii administrative prealabile şi a respins acţiunea formulată, ca inadmisibilă.
Pentru a adopta această soluţie, instanţa de fond, a reţinut, în esenţă, că reclamantul, înainte de a se adresa instanţei, trebuie să acorde autorităţii publice, posibilitatea analizării actului considerat nelegal, iar aceasta se realizează prin plângerea prealabilă, potrivit art. 7 din Legea nr. 554/2004 şi art. 109 alin. (2) C. proc. civ.
S-a mai reţinut că aceasta este o condiţie de admisibilitate a acţiunii în contencios administrativ.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, susţinând că acţiunea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 50 din HG nr. 1209/2003, şi nu în sensul Legii nr. 554/2004, iar motivele de nulitate nu se datorează exclusiv nulităţii unui act administrativ.
Intimatele au invocat excepţia nulităţii recursului, susţinând că recursul formulat reprezintă o simplă invocare de formă a motivelor prevăzute de art. 304 C. proc. civ., neargumentate în fapt şi în drept.
Faţă de excepţia invocată, Curtea apreciază că aceasta este neîntemeiată şi o va respinge ca atare, deoarece din conţinutul cererii de recurs se pot desprinde cu uşurinţă motivele invocate şi, totodată, încadrarea lor se poate face într-unul din cele nouă puncte prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
În atari condiţiuni, examinând cauza şi sentinţa atacată, în raport cu motivele de recurs invocate şi faţă de dispoziţiile art. 304 şi 312 C. proc. civ., precum şi cele ale art. 7 din Legea nr. 554/2004, Curtea constată că recursul este nefondat, hotărârea instanţei de fond fiind la adăpostul oricărei critici, pentru cele ce se vor arăta în continuare.
În mod corect a reţinut instanţa de fond că reclamantul trebuia să urmeze procedura prealabilă prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004, deoarece potrivit acestui text, „înainte de a se adresa instanţei de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, printr-un act administrativ unilateral, trebuie să solicite autorităţii publice emitente, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea în tot sau în parte, a acesteia".
Conform art. 50 din HG nr. 1209/2003, privind organizarea, dezvoltarea carierei funcţionarilor publici, „concursurile pentru ocuparea funcţiilor publice în cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice, organizate cu nerespectarea prevederilor prezentei hotărâri, sunt nule de drept. Nulitatea se constată de instanţa de contencios administrativ, însă art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004 prevede că autoritatea publică poate solicita instanţei de contencios administrativ, constatarea nulităţii unui act administrativ, în situaţia în care acesta nu mai poate fi revocat, întrucât a intrat în circuitul civil şi a produs efecte juridice.
Astfel fiind, în cauză, reclamantul trebuia să urmeze procedura prealabilă obligatorie în lipsa căreia nu poate fi sesizată instanţa de fond.
În acest sens, dispoziţiile art. 109 alin. (2) C. proc. civ., prevăd în mod expres că „în cazurile anume prevăzute de lege, sesizarea instanţei competente se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile în condiţiile stabilite de acea lege. Dovada îndeplinirii procedurii prealabile se va anexa la cererea de chemare în judecată".
Or, în cauza dedusă judecăţii, recurentul-reclamant nu a făcut dovada îndeplinirii procedurii prealabile expres prevăzute în art. 7 din Legea nr. 554/2004, în sensul că nu s-a adresat anterior sesizării instanţei, Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici, în calitate de emitentă a actului administrativ atacat, în speţă ansamblul de act emis în desfăşurarea concursului.
Cât priveşte susţinerea recurentului-reclamant făcută în recurs, potrivit căreia temeiul de drept al acţiunii îl constituie dispoziţiile art. 50 din HG nr. 1209/2003, şi nu Legea nr. 554/2004, aceasta este neîntemeiată, obiectul acţiunii fiind constatarea nulităţii unor acte emise de o autoritate publică.
În concluzie, faţă de cele prezentate şi în conformitate cu prevederile art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat, menţinându-se sentinţa atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepţia nulităţii recursului.
Respinge recursul declarat de S.N.P.V. P.L. împotriva sentinţei civile nr. 2014 din 30 noiembrie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 iunie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2158/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 494/2006. Contencios. Contestaţie în... → |
|---|
