ICCJ. Decizia nr. 2222/2006. Contencios. Anulare Hotărâre de Guvern. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2222/2006
Dosar nr. 3866/2005
nr. 15836/1/2005
Şedinţa publică din 14 iunie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 10 octombrie 2002 şi completată la data de 27 aprilie 2005, reclamanta Administraţia Fondului Imobiliar, instituţie de interes public local aflată sub autoritatea Consiliului General al municipiului Bucureşti, a solicitat anularea parţială a HG nr. 533/2002, pentru imobilele din Anexa nr. 4, poziţiile nr. 581, nr. 582, nr. 583, nr. 788, nr. 789, nr. 792, nr. 793, nr. 795, nr. 810, nr. 811, nr. 812, nr. 814, nr. 823 şi nr. 824 şi a HG nr. 265/2005, în privinţa celor 14 imobile, recunoaşterea dreptului de administrare al Consiliului General al municipiului Bucureşti - Administraţia Fondului Imobiliar asupra fondului locativ constituit din aceste imobile.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că prin actele administrative contestate, cele 14 imobile au fost incluse în mod nelegal în domeniul privat al Statului, ce se administrează de R.A. A.P.P.S., vătămând dreptul său de administrare asupra imobilelor cu destinaţie de locuinţă, transmise Primăriei municipiului Bucureşti, prin procesele-verbale de schimb încheiate cu R.A. L.
În interes propriu şi în interesul reclamantei au formulat cereri de intervenţie, Consiliul General al municipiului Bucureşti şi L.I.
În cererea depusă în baza art. 57 C. proc. civ., la 20 noiembrie 2002, de Consiliul General al municipiului Bucureşti, s-a susţinut că actualul proprietar al celor 14 apartamente este municipiul Bucureşti, reprezentat de Primarul general şi că reclamanta este titulara dreptului de administrare.
Intervenienta L.I. a motivat cererea sa depusă la 16 aprilie 2003, pe existenţa dreptului său de a cumpăra, conform Legii nr. 85/1992, unul din cele 14 apartamente, respectiv apartamentul situat în Bucureşti, sectorul 2, deţinut în baza contractului de închiriere nr. 1455 din 27 august 1999.
Pârâtul Guvernul României a depus întâmpinare şi a invocat excepţiile privind inadmisibilitatea acţiunii şi lipsa calităţii procesuale active, iar pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acţiunii, ca neîntemeiată.
În interesul pârâtului şi în interes propriu, la data de 6 noiembrie 2002 a formulat cerere de intervenţie, R.A. A.P.P.S. şi a invocat excepţiile de inadmisibilitate şi de prematuritate a acţiunii, în raport cu dispoziţiile art. 1 din Legea nr. 29/1990 şi cu litigiile în curs de soluţionare cu privire la dreptul de proprietate asupra unor imobile din cele precizate în acţiune, de reclamantă.
Prin sentinţa civilă nr. 1497 din 19 septembrie 2005, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a admis cererea de intervenţie formulată de R.A. A.P.P.S., a respins excepţiile şi cererile de intervenţie formulate în cauză şi a respins, ca neîntemeiată, acţiunea formulată de reclamantă.
Hotărând astfel, instanţa de fond a constatat că HG nr. 533/2002 a fost emisă cu respectarea dispoziţiilor art. 8 şi 10 din Legea nr. 213/1998 şi că reclamantei nu i-a fost vătămat un drept recunoscut de lege, asupra celor 14 apartamente aflate în patrimoniul fostei R.A. L., reorganizată în R.A. A.P.P.S., datorită faptului că Protocolul nr. 7307 din 6 octombrie 1999, privind transferul imobilelor la Primăria municipiului Bucureşti, nu a fost executat.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, reclamanta, solicitând modificarea hotărârii în baza art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ., în sensul admiterii acţiunii, astfel cum a fost formulată.
Recurenta a susţinut că hotărârea instanţei de fond s-a întemeiat greşit pe dispoziţiile Legii nr. 213/1998, care nu erau aplicabile în cauză, având în vedere contractul de schimb intitulat „Protocol", încheiat de Consiliul General al municipiului Bucureşti şi de R.A. L., pentru cele 14 apartamente. Faţă de existenţa acestei convenţii, recurenta a arătat că Guvernul României nu avea competenţa să cenzureze efectele juridice ale schimbului intervenit şi să dispună modificarea patrimoniilor private ale părţilor, prin actul administrativ contestat în cauză pentru abuz de autoritate.
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport şi cu dispoziţiile art. 304 şi 3041 C. proc. civ., Curtea va respinge prezentul recursul, ca nefondat, pentru următoarele considerente.
Acţiunea formulată de recurenta-reclamantă a avut ca obiect anularea parţială a HG nr. 533/2002, privind organizarea şi funcţionarea R.A. A.P.P.S., în sensul radierii din Anexa nr. 4, a unui număr de 14 imobile.
Pe parcursul soluţionării cauzei, HG nr. 533/2002 a fost abrogată prin HG nr. 60/2005, care a reluat în Anexa nr. 4, cele 14 imobile indicate în acţiune.
Anexele nr. 1 - 5 ale HG nr. 60/2005 au fost modificate şi înlocuite cu Anexele nr. 3 - 7 ale HG nr. 265/2005 şi Anexa nr. 4 a cuprins şi imobilele pentru care s-a formulat acţiunea în anulare parţială.
Recurenta-reclamantă a completat şi precizat obiectul cererii de chemare în judecată, în raport cu fiecare act administrativ adoptat de Guvernul României, cu privire la cele 14 apartamente, având în vedere că a fost menţinut regimul lor juridic prevăzut în HG nr. 533/2002, prin includerea lor în Anexa nr. 4, cuprinzând bunurilor imobile din domeniul privat al Statului şi aflate în administrarea R.A. A.P.P.S.
Instanţa de fond a analizat corect acest regim juridic în raport şi cu prevederile Legii nr. 213/1998, cu modificările ulterioare, pentru a verifica îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 1 din Legea nr. 29/1990, pe care a fost întemeiată în drept acţiunea în anulare.
Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia, cuprinde şi dispoziţii referitoare la domeniul privat al Statului, care erau incidente în cauză, dat fiind că recurenta a contestat apartenenţa celor 14 imobile la proprietatea privată a Statului şi implicit, competenţa Guvernului României de a transmite dreptul de administrare a lor prin acte juridice, de natura celor deduse judecăţii.
În consecinţă, recurenta a criticat neîntemeiat hotărârea instanţei de fond, pentru aplicarea Legii nr. 213/1998.
Pe fondul pricinii, se constată că nu se mai impune examinarea celorlalte considerente de fapt şi de drept reţinute de instanţa de fond, întrucât HG nr. 265/2005 şi-a încetat efectele juridice în privinţa imobilelor indicate de recurenta-reclamantă în acţiune, pentru care au fost abrogate expres poziţiile nr. 506, nr. 507, nr. 508, nr. 696, nr. 697, nr. 700, nr. 701, nr. 702, nr. 717, nr. 718, nr. 719, nr. 721, nr. 730 şi nr. 731 din Anexa nr. 4, prin articolul unic al HG nr. 30/2006.
Urmare a intrării în vigoare a acestui act administrativ, acţiunea în anulare formulată de recurenta-reclamantă a rămas fără obiect şi recursul declarat în cauză se dovedeşte a fi lipsit de interes.
Pentru considerentele expuse, Curtea va respinge prezentul recurs declarat de Administraţia Fondului Imobiliar Bucureşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Administraţia Fondului Imobiliar împotriva sentinţei civile nr. 1497 din 19 septembrie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 iunie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2221/2006. Contencios. Anulare Hotărâre de... | ICCJ. Decizia nr. 2223/2006. Contencios. Anulare acte... → |
|---|
