ICCJ. Decizia nr. 2224/2006. Contencios. Refuz soluţionare cerere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2224/2006
Dosar nr. 7682/1/2005
Şedinţa publică din 14 iunie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 25 noiembrie 2004, reclamantul F.J. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea pentru Străini din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor, obligarea acesteia la acordarea regimului tolerării, pentru o perioadă de 6 luni cu posibilităţi de prelungire, până la încetarea motivelor care îl împiedică să se întoarcă în China.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că prin respingerea cererii privind acordarea regimului tolerării i-a fost încălcat dreptul la respectarea vieţii de familie, soţia sa L.X. având drept de şedere legal în România.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 514 din 23 martie 2005, a admis acţiunea şi a obligat pârâta, să acorde reclamantului, tolerarea rămânerii pe teritoriul României, pentru o perioadă de 6 luni, cu posibilităţi de prelungire, în condiţiile normelor în materie, până la încetarea motivelor care îl împiedică să părăsească teritoriul României.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că dreptul la viaţa de familie este un drept fundamental ce trebuie respectat, astfel că motivele invocate de reclamant sunt obiective şi cererea sa este întemeiată.
Împotriva sentinţei primei instanţe a declarat recurs, Autoritatea pentru Străini din Ministerul Administraţiei şi Internelor.
Recurenta a susţinut că greşit, instanţa de fond a admis acţiunea, luând în considerare actele de stare civilă depuse de reclamant, prezentate în traducere legalizată, însă fără a fi supralegalizate, conform art. 162 din Legea nr. 105/1992.
A mai arătat recurenta că reclamantul nu se afla în imposibilitate obiectivă de a părăsi România şi, mai mult, s-a sustras controlului autorităţilor, fiind depistat la data de 7 august 2003, cu şedere ilegală.
Pentru a rămâne alături de familia sa, reclamantul avea posibilitatea de a solicita viza de reîntregire a familiei, însă nu a uzat de aceasta.
Recursul este nefondat.
Analizând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate şi în raport cu dispoziţiile legale aplicabile, se reţin următoarele:
Reclamantul F.J., cetăţean chinez, este căsătorit cu L.X., căsătorie din care a rezultat un al doilea copil, născut în România, la 27 decembrie 2004, astfel cum rezultă din certificatul medical constatator al născutului viu, nr. 1760, eliberat de Spitalul „Sf. Pantelimon", pe rolul Judecătoriei sectorului 1 fiind cauza privind înregistrarea tardivă a naşterii minorului.
Corect a apreciat curtea de apel că reclamantul este în imposibilitate obiectivă de a părăsi România, întrucât pentru copilul său, neeliberându-se certificat de naştere, în prezent nu se efectuează diligenţe în acest sens.
Nu poate fi primită argumentarea recurentei, în sensul că reclamantul nu se află în imposibilitate obiectivă de a părăsi România, ci că acesta în mod voit nu a părăsit teritoriul acestei ţări.
Art. 98 alin. (1) şi (2) din OUG nr. 194/2002, modificat prin Legea nr. 357/2003, ce se referă la condiţiile de acordare a regimului tolerării, are incidenţă în cauză, chiar dacă nu prevede ad literam, dreptul la respectarea vieţii de familie, ca motiv de acordare a regimului tolerării.
Dispoziţiile acestui text de lege trebuie raportate la reglementarea prevăzută în art. 8 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului care prevede că este neadmis amestecul vreunei autorităţi publice în exercitarea acestui drept care priveşte viaţa privată şi de familie, decât în măsura în care acest amestec este prevăzut de lege şi dacă constituie o măsură care într-o societate democratică este necesară pentru securitatea naţională şi apărarea ordinii publice.
Or, în speţă, ne aflăm clar sub incidenţa dispoziţiilor privind activitatea vieţii de familie şi nu a excepţiilor prevăzute de textul menţionat.
Este adevărat că statul are dreptul suveran de a stabili prin legislaţie proprie regimul juridic pentru străinii aflaţi pe teritoriul său, dar aceasta nu duce şi nu justifică încălcarea drepturilor fundamentale prevăzute de art. 6 alin. (1) şi art. 8 alin. (1) şi (2) din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
Mai mult, prin existenţa pe rolul Judecătoriei sectorului 1, a cauzei privind înregistrarea tardivă a naşterii minorului F.B., sunt îndeplinite şi condiţiile art. 21 din Constituţia României, reclamantul având dreptul la un proces echitabil şi care implică prezenţa sa efectivă, pentru a fi stabilită definitiv situaţia legală a copilului.
Faţă de cele ce preced, sentinţa atacată este legală şi temeinică, urmând a se respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Ministerul Administraţiei şi Internelor - Autoritatea pentru Străini împotriva sentinţei civile nr. 514 din 23 martie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 iunie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2223/2006. Contencios. Anulare acte... | ICCJ. Decizia nr. 2225/2006. Contencios. Anulare act de control... → |
|---|
