ICCJ. Decizia nr. 2223/2006. Contencios. Anulare acte administrativ cu caracter normativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2223/2006
Dosar nr. 9144/2/2005
Şedinţa publică din 14 iunie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 22 martie 2005, Camera de Comerţ şi Industrie a României şi a municipiului Bucureşti, Camera de Comerţ şi Industrie a judeţului Neamţ, R. SA, U.C.E.C.O.M. - Asociaţia N.C.M. şi Asociaţia P.P.M.P. au chemat în judecată Guvernul României, solicitând anularea HG nr. 95/2005, pentru modificarea şi completarea HG nr. 799/1990, privind recunoaşterea înfiinţării unor camere de comerţ şi industrie teritoriale judeţene.
La data de 6 septembrie 2005, Camera de Comerţ şi Industrie a României şi a municipiului Bucureşti a cerut să se constate rămânerea fără obiect a acţiunii, întrucât, ulterior sesizării instanţei, pârâtul a adoptat HG nr. 709/2005, prin care a abrogat HG nr. 95/2005.
Prin sentinţa civilă nr. 116 din 19 ianuarie 2006, Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea, ca fiind rămasă fără obiect, dispunând obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că actul administrativ atacat a fost abrogat în timpul soluţionării acţiunii, dar pârâtul este în culpă procesuală, urmând a achita cheltuielile de judecată constând în onorariul de avocat.
Împotriva sentinţei a declarat recurs, Guvernul României, invocând motivul de casare prevăzut de art. 306 pct.9 C. proc. civ.
Astfel, pârâtul a arătat că nu se justifică obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată, cât timp instanţa nu a cercetat fondul cauzei, deci nu a analizat legalitatea hotărârii de guvern şi nu a avut în vedere că nu s-a făcut dovada că Guvernul României a căzut în pretenţii, nefiind, astfel, îndeplinite prevederile art. 274 alin. (1) C. proc. civ.
În subsidiar, pârâtul a solicitat reducerea cuantumului cheltuielilor de judecată, suma stabilită cu acest titlu reprezentând onorariu de avocat, fiind excesivă, în raport cu complexitatea medie a cauzei şi cu probatoriile administrate.
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport cu motivele invocate şi cu prevederile art. 304 şi 3041 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este fondat, urmând a fi admis şi a se dispune modificarea parţială a sentinţei, pentru motivele ce urmează.
Critica privind greşita aplicare a prevederilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ., este nefondată, având în vedere şi dispoziţiile art. 275 din acelaşi cod.
Astfel, pârâtul, prin întâmpinare, a solicitat respingerea acţiunii şi nu se poate susţine că prin adoptarea ulterioară a hotărârii de abrogare a actului administrativ contestat, a recunoscut pretenţiile reclamantelor la prima zi de înfăţişare.
Instanţa de fond a dispus în mod corect obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată şi faţă de faptul că onorariul de avocat a fost achitat la 23 februarie 2005, în timp ce HG nr. 709/2005 a fost adoptată la 12 iulie 2005.
Referitor, însă, la cuantumul onorariului de avocat, Curtea reţine că acordarea lui în totalitate nu se justifică în raport cu activitatea îndeplinită la fond de apărătorul Camerei de Comerţ şi Industrie a României şi a municipiului Bucureşti, constând în redactarea acţiunii şi a reclamaţiei administrative.
În consecinţă, având în vedere dispoziţiile art. 274 alin. (3) C. proc. civ., Curtea va reduce cuantumul cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat, în care sens se va dispune modificarea în parte a sentinţei.
Vor fi menţinute celelalte dispoziţii ale hotărârii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Guvernul României împotriva sentinţei civile nr. 116 din 19 ianuarie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică în parte sentinţa atacată, în sensul că obligă pârâtul Guvernul României, la 50.000.000 lei (ROL) cheltuieli de judecată, către reclamanta Camera de Comerţ şi Industrie a României şi a municipiului Bucureşti, reprezentând onorariu de avocat.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 iunie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2222/2006. Contencios. Anulare Hotărâre de... | ICCJ. Decizia nr. 2224/2006. Contencios. Refuz soluţionare... → |
|---|
