ICCJ. Decizia nr. 2226/2006. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2226/2006
Dosar nr. 3984/2005
nr. 16307/1/2005
Şedinţa publică din 14 iunie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 8 august 2005, reclamanta SC V. SA Victoria a solicitat anularea deciziei nr. 117 din 4 iulie 2005, emisă de pârâtul Consiliul Concurenţei şi suspendarea executării acestei decizii, până la soluţionarea definitivă a cauzei.
În motivarea acţiunii, reclamanta a susţinut că prin actul contestat a fost nelegal sancţionată cu amendă în sumă de 4.383.849.705 lei, pentru încălcarea dispoziţiilor art. 16 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 21/1996, prin omisiunea notificării concentrării economice realizate.
Reclamanta a învederat că nu se face vinovată de omisiunea notificării, cum a constatat pârâtul, pentru că a îndeplinit obligaţia de notificare, dar după împlinirea termenului de 30 de zile, care nu a fost suficient pentru a se verifica starea activelor cumpărate de la SC T. SA şi pentru înfiinţarea unei filiale a societăţii în Turnu Măgurele.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a pronunţat sentinţa civilă nr. 1719 din 20 octombrie 2005, prin care a respins acţiunea de anulare şi cererea de suspendare a executării deciziei nr. 117 din 4 iulie 2005.
Instanţa de fond a constatat că reclamanta a omis să notifice în termenul prevăzut de lege, concentrarea economică, reţinând că întârzierea în notificarea operaţiunii reprezintă chiar omisiunea prevăzută de art. 55 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 21/1996, ca faptă contravenţională, pentru care pârâtul a aplicat corect sancţiunea amenzii.
Apărările reclamantei au fost respinse, cu motivarea că efectele concentrării economice se produc din momentul încheierii actului juridic şi din acest motiv, concentrarea economică nu poate fi condiţionată de fapte şi împrejurări ulterioare, cum ar fi punerea în funcţiune a unor utilaje, o perioadă de funcţionare de probă a instalaţiilor sau înfiinţarea unei filiale a societăţii care realizează operaţiunea de concentrare.
Cererea de suspendare a executării deciziei contestate a fost respinsă de instanţa de fond, care a constatat că reclamanta nu a dovedit îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 14 alin. (1), coroborat cu art. 15 din Legea nr. 554/2004.
Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs, reclamanta, solicitând modificarea hotărârii, în baza art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ., în sensul admiterii acţiunii şi anularea deciziei nr. 117 din 4 iulie 2005.
Recurenta a susţinut că instanţa de fond a interpretat eronat prevederile legale referitoare la obligaţia de notificare a unei concentrări economice, pentru că a menţinut Decizia de sancţionare a sa, deşi a dovedit realizarea notificării din proprie iniţiativă, iar depăşirea termenului de notificare nu echivalează cu omisiunea de notificare.
Recurenta a reiterat motivele pentru care nu a reuşit să se încadreze în termenul de 30 de zile pentru notificarea concentrării economice realizată prin dobândirea de active de la SC T. SA şi a învederat că, prin Ordinul nr. 161 din 11 iulie 2005, Consiliul Concurenţei nu a constatat încălcarea prevederilor art. 16 alin. (4) din Legea nr. 21/1996 şi nici omisiunea notificării, ci numai faptul că formularul de notificare a fost depus cu întârziere.
În privinţa soluţiei de respingere a cererii de suspendare, recurenta a arătat că este greşită concluzia instanţei de fond privind neîndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 14 alin. (1) şi art. 15 din Legea nr. 554/2004, deoarece executarea sancţiunii poate produce grave prejudicii faţă de cuantumul amenzii aplicate.
Intimatul Consiliul Concurenţei a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului, ca nefondat şi a invocat excepţia de tardivitate a recursului declarat în privinţa cererii de suspendare, cu motivarea că recurenta nu a respectat termenul legal de 5 zile de la data pronunţării hotărârii de respingere.
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport şi cu dispoziţiile art. 304 şi 3041 C. proc. civ., Curtea va respinge prezentul recurs, ca nefondat, pentru următoarele considerente:
Instanţa de fond a constatat corect legalitatea deciziei nr. 117 din 4 iulie 2005, emisă de Consiliul Concurenţei, cu privire la încălcarea de către recurentă, a prevederilor art. 16 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 21/1996 şi sancţionarea acesteia, cu o amendă în sumă de 438.384,9705 RON, în conformitate cu dispoziţiile art. 55 lit. a) din aceeaşi lege.
Recurenta nu a contestat că avea obligaţia să notifice în termen de 30 de zile, operaţiunea de concentrare economică realizată, susţinând fără temei că depăşirea acestui termen nu constituie faptă contravenţională şi că nu se află sub incidenţa dispoziţiilor art. 55 lit. a) din Legea nr. 21/1996, aplicate de intimat în Decizia dedusă judecăţii.
Această apărare, precum şi susţinerile din acţiune privind motivele concrete care au determinat depăşirea termenului de 30 zile, au fost corect respinse de instanţa de fond, întrucât nerespectarea termenelor stabilite imperativ de lege pentru notificare reprezintă contravenţia de omisiune a notificării unei concentrări economice.
În consecinţă, situaţia de fapt expusă de recurentă nu constituie temei pentru exonerarea sa de răspunderea contravenţională pentru omisiunea notificării concentrării economice în termenul de 30 de zile, prevăzut la pct. 126 - 128 din Regulamentul Consiliului Concurenţei privind autorizarea concentrărilor economice.
De asemenea, recurenta nu poate fi exonerată de răspundere contravenţională faţă de constatările Consiliului Concurenţei, în Ordinul nr. 161 din 11 iulie 2005, întocmit la închiderea investigaţiei din oficiu privind verificarea existenţei unor posibile încălcări ale Legii nr. 21/1996, pe piaţa îngrăşămintelor chimice din România, prin cumpărarea activelor de la SC T. SA.
Această formă de răspundere juridică a fost reglementată pentru sancţionarea omisiunii de notificare în termenul legal şi nu este condiţionată de producerea unor efecte negative asupra mediului concurenţial prin operaţiunea de concentrare economică realizată.
În consecinţă, constatările autorităţii intimate la închiderea investigaţiei efectuate cu privire la concentrarea economică nu are relevanţă în prezenta cauză.
Prin depăşirea termenului de 30 de zile de la data semnării actului juridic de dobândire a unor active ale SC T. SA, recurenta a săvârşit fapta contravenţională pentru care a fost sancţionată, întrucât nu a notificat operaţiunea realizată.
Faţă de considerentele expuse, Curtea va respinge, ca nefondat, recursul declarat împotriva soluţiei de respingere a acţiunii.
În acest mod este soluţionat irevocabil fondul cauzei, astfel încât nu se mai impune examinarea recursului privind hotărârea dată asupra cererii de suspendare şi implicit, excepţia de tardivitate invocată de intimat, dat fiind că însăşi cererea de suspendare a rămas fără obiect.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC V. SA Victoria împotriva sentinţei civile nr. 1719 din 20 octombrie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 iunie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2225/2006. Contencios. Anulare act de control... | ICCJ. Decizia nr. 2227/2006. Contencios → |
|---|
