ICCJ. Decizia nr. 2248/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2248/2006
Dosar nr. 3832/1/2006
Şedinţa publică din 14 iunie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 13 ianuarie 2006, reclamantul P.I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Timiş, anularea hotărârii nr. 9808 din 27 decembrie 2005 şi obligarea pârâtei să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că s-a născut la 5 februarie 1942, în timp ce părinţii săi erau deportaţi în localitatea Cugir, judeţul Hunedoara, astfel că are statut de strămutat.
Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 42/PI din 6 februarie 2006, a admis acţiunea, a anulat hotărârea contestată şi a obligat pârâta să-i emită reclamantului, o nouă hotărâre, prin care să-i acorde drepturile prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, modificată.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut că este de necontestat că reclamantul, imediat după naştere, a avut domiciliul la părinţii săi, deci domiciliul de persoană strămutată, în sensul art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, motiv pentru care în cauză, sunt aplicabile prevederile acestui act normativ.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, pârâta Casa Judeţeană de Pensii Timiş, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Recurenta a arătat, în esenţă că intimatul-reclamant nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000 şi art. 2 din HG nr. 127/2002, întrucât la data de 8 noiembrie 1940, când s-au strămutat părinţii săi, nici nu era conceput, astfel că nu se poate prezuma că beneficiază de acelaşi statut, ca şi al părinţilor, deoarece s-a născut la un interval de 15 luni ulterioare strămutării.
Recursul este nefondat.
Conform art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de dispoziţiile acesteia, persoana, cetăţean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuţii din motive etnice, aflându-se în una din situaţiile enumerate.
Prin Normele de aplicare a ordonanţei, aprobate prin HG nr. 127/2000, persoanelor strămutate în altă localitate, decât cea de domiciliu, le-au fost asimilate şi cele expulzate, refugiate, precum şi cele care au făcut obiectul unui schimb de populaţie, ca urmare a unui tratat bilateral.
În speţă, în mod legal, instanţa a apreciat că şi copilul născut în localitatea în care părinţii au fost strămutaţi, are acelaşi statut ca aceştia, întrucât a suferit toate consecinţele nefavorabile ce au decurs din această situaţie.
Faptul că reclamantul se încadrează în prevederile legale menţionate, rezultă din probele administrate în cauză, respectiv copie - extras de pe Tabelul nominal de refugiaţi aflaţi în comuna Cugir, judeţul Hunedoara, la data de 1 noiembrie 1943 şi acte de stare civilă.
În consecinţă, soluţia instanţei fiind temeinică şi legală, recursul se priveşte nefondat şi în baza art. 312 C. proc. civ., urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Timiş împotriva sentinţei civile nr. 42/PI din 6 februarie 2006 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 iunie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2247/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 2249/2006. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
