ICCJ. Decizia nr. 2250/2006. Contencios. Litigiu privind funcţionarii publici statutari. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2250/2006
Dosar nr. 5933/1/2006
Şedinţa publică din 14 iunie 2006
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 20 septembrie 2005, reclamantul B.R. a chemat în judecată Inspectoratul General al Poliţiei Române şi Inspectoratul de Poliţie al judeţului Satu Mare, solicitând anularea dispoziţiilor nr. 252 din 24 august 2005 şi nr. 4294 din 12 septembrie 2005, prin care a fost sancţionat cu diminuarea drepturilor salariale cu 20%, pe o perioadă de 3 luni.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că în cursul lunii ianuarie 2005 a făcut parte dintr-un colectiv, cu sarcina de a verifica o informaţie privind neînregistrarea unor plângeri penalela Poliţia Municipiului Satu Mare, în care sens a întocmit un raport.
Deşi nu a fost desemnat să efectueze cercetarea prealabilă a abaterilor disciplinare constatate, reclamantul a fost ulterior sancţionat în urma controlului efectuat de Corpul de Control al Ministerului Administraţiei şi Internelor.
Prin sentinţa nr. 36 din 20 februarie 2006, Curtea de Apel Oradea, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea şi a dispus anularea celor două acte administrative contestate.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că reclamantul nu se face vinovat de comiterea abaterii disciplinare constând în „neglijenţa manifestată în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu".
Deşi reclamantul nu a avut atribuţii de cercetare prealabilă, i s-a imputat şi a fost sancţionat pentru faptul că nu a individualizat participarea poliţiştilor nominalizaţi în nota raport şi nu a stabilit gradul de vinovăţie al fiecăruia.
În acest sens, instanţa de fond a reţinut că, în cadrul controlului unilateral cu care a fost însărcinat reclamantul, nu se puteau stabili împrejurările în care s-a săvârşit fapta şi gradul de vinovăţie a poliţiştilor, actul de cercetare prealabilă trebuind să conţină elementele obligatorii prevăzute de art. 59 pct. 8 din Legea nr. 360/2002, inclusiv ascultarea persoanelor a căror sancţionare se propunea.
Instanţa a avut în vedere şi faptul că, deşi raportul a fost întocmit şi semnat de toţi cei 3 poliţişti desemnaţi pentru verificare, numai reclamantul a fost sancţionat.
Împotriva sentinţei au declarat recurs, pârâţii Inspectoratul General al Poliţiei Române şi Inspectoratul de Poliţie al judeţului Satu Mare, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Astfel, în recursul promovat de primul pârât s-a criticat greşita respingere a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a Inspectoratului General al Poliţiei Române, pe considerentul că dispoziţia nr. 4294 din 12 septembrie 2005 nu constituie un act administrativ individual, ci doar răspunsul dat în cadrul procedurii prealabile, în urma contestaţiei formulate de reclamant, cererea de anulare a acestui act fiind astfel inadmisibilă.
Inspectoratul de Poliţie al judeţului Satu Mare a invocat aplicarea greşită a legii şi ignorarea probelor administrate, din care rezultă vinovăţia reclamantului în săvârşirea abaterii disciplinare reţinute în sarcina sa .
Astfel, reclamantul a fost desemnat ca membru al comisiei de control tematic şi în această calitate avea obligaţia de a face propuneri concrete privind deficienţele constatate şi responsabilizarea celor din a căror culpă s-au produs.
Or, reclamantul, în conţinutul notei raport, a făcut referiri generice privind neîndeplinirea dispoziţiilor pe linie de înregistrare a sesizărilor, fără a analiza vinovăţia poliţiştilor implicaţi şi a propune sancţionarea lor.
S-a mai arătat în recurs că şi un alt membru al comisiei, din care a făcut parte reclamantul, P.I., a fost sancţionat printre altele şi pentru neînregistrarea a 11 plângeri penale.
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport cu motivele invocate şi cu prevederile art. 304 şi 3041 C. proc. civ., Curtea va constata că recursurile sunt nefondate, urmând a fi respinse ca atare.
Astfel, instanţa de fond a respins în mod justificat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocate de Inspectoratul General al Poliţiei Române, câtă vreme unul din actele administrative contestate îl constituie dispoziţia prin care s-a respins contestaţia împotriva dispoziţiei de sancţionare, ambele înscrisuri fiind acte de autoritate producătoare de efecte juridice.
Cu privire la aspectele de fond ale litigiului, soluţia instanţei este temeinică şi legală, având suport în probele administrate în cauză.
Astfel, s-a reţinut în mod justificat faptul că reclamantul, împreună cu P.I. şi B.V. au fost desemnaţi să efectueze un control tematic pe linia verificării modului de înregistrare a sesizărilor la Poliţia municipiului Satu Mare, de la data de 1 ianuarie 2004. Acest colectiv a procedat la verificarea sesizării şi a constatat că parte din plângerile penale nu erau înregistrate, ca şi alte 100 lucrări, dispunând înregistrarea lor şi propunând măsuri pentru sancţionarea persoanelor vinovate şi pentru prevenirea altor asemenea evenimente.
Instanţa de fond a reţinut în mod corect împrejurarea că reclamantul şi colegii săi şi-au îndeplinit sarcina asumată, acel colectiv neavând şi atribuţia de a stabili în concret faptele şi vinovăţia fiecărui poliţist implicat.
De altfel, din conţinutul raportului întocmit ulterior de Corpul de Control al Ministerului Administraţiei şi Internelor nu s-a reţinut că reclamantul nu şi-ar fi îndeplinit în mod corespunzător atribuţiile, ci doar aspectele de neindividualizare a participaţiei ce nu cădeau în sarcina colectivului desemnat cu efectuarea controlului tematic finalizat cu nota din 22 februarie 2005, care cuprinde constatările privind neînregistrarea sesizărilor şi propuneri privind sancţionarea disciplinară a celor responsabili.
În consecinţă, instanţa a constatat în mod întemeiat că materialul întocmit de reclamant şi colegii săi nu a constituit un act de cercetare prealabilă pentru a stabili în concret şi cu respectarea dispoziţiilor legale, faptele constituind abateri disciplinare şi persoanele vinovate, astfel încât soluţia de anulare a actelor administrative atacate este întemeiată.
Faţă de cele expuse mai sus, Curtea va respinge recursurile declarate în cauză, ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de Inspectoratul General al Poliţiei Române şi Inspectoratul de Poliţie al judeţului Satu Mare împotriva sentinţei nr. 36/CA din 20 februarie 2006 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 iunie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2249/2006. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 2251/2006. Contencios. Pensie. Recurs → |
|---|
