ICCJ. Decizia nr. 2278/2006. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2278/2006
Dosar nr. 3316/2006
Şedinţa publică din 15 iunie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea şedinţei publice de la 12 septembrie 2005, Tribunalul Botoşani, secţia comercială şi de contencios administrativ, a dispus sesizarea Curţii de Apel Suceava, secţia comercială şi de contencios administrativ, cu soluţionarea excepţiei de nelegalitate a avizului nr. 18/2004, emis de Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici, considerând că rezolvarea litigiului aflat pe rolul tribunalului (dosar nr. 4252/E/2005) depinde de modul în care se soluţionează această excepţie.
Excepţia de nelegalitate a avizului a fost invocată de C.M., în dosarul menţionat.
Curtea de Apel Suceava, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 385 din 16 noiembrie 2005, a respins excepţia, ca nefondată, reţinând că avizul nr. 18 din 17 decembrie 2004 s-a emis legal de către Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici, în baza documentaţiei întocmită de către Consiliul Judeţean Botoşani, cu respectarea dispoziţiilor OUG nr. 92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale şi a altor drepturi ale funcţionarilor publici pentru anul 2005.
C.M. a declarat recurs împotriva sentinţei, în temeiul art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ., susţinând că instanţa s-a aflat în eroare în ce priveşte aplicabilitatea Ordinului nr. 218/2003 al Preşedintelui Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici, care avea valabilitate numai până la 15 iulie 2003, ca şi referitor la dispoziţia nr. 45/2005, care nu a fost emisă de Consiliul Judeţean Botoşani, ci de către D.G.A.S.P.C. Botoşani.
Mai susţine că hotărârea este motivată confuz, în baza unei analize superficiale şi prin interpretarea eronată a înscrisurilor aflate la dosar.
Menţionează că instanţa nu a avut în vedere faptul că a cerut a se analiza, atât avizul propriu-zis, cât şi tabelele anexate acestuia, tabele prin care se stabileşte efectiv reîncadrarea sa.
Arată că avizul s-a emis cu nerespectarea dispoziţiilor imperative ale art. 6 alin. (6) din OUG nr. 92/2004 şi ale HG nr. 1434/2004, precum şi a reglementărilor de drept comun, civile şi administrative.
Consideră că i s-a calculat greşit salariul, în baza documentaţiei întocmită de Consiliul Judeţean Botoşani şi a avizului nr. 18 din 17 decembrie 2004, emis de Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici.
Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici a formulat întâmpinare, prin care invocă excepţia tardivităţii recursului, iar pe fond cere ca recursul să fie respins ca nefondat.
Prin notele scrise depuse ulterior, ca şi la termenul de astăzi, s-a invocat de către Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici, şi excepţia autorităţii de lucru judecat, menţionând în acest sens, Decizia nr. 1633 din 9 mai 2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Conform prevederilor art. 137 C. proc. civ., instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor invocate.
În ce priveşte excepţia tardivităţii introducerii recursului, reţine că aceasta este neîntemeiată.
Are în vedere că sentinţa s-a comunicat recurentei-reclamante la 2 februarie 2006, iar cererea de recurs a trimis-o prin poştă, la 5 februarie 2006, în termenul prevăzut de art. 4 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, a contenciosului administrativ.
Nici excepţia autorităţii (puterii) lucrului judecat nu poate fi primită, pentru că obiectul dosarului nr. 2773 al Curţii de Apel Suceava, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, priveşte anularea aceluiaşi aviz, dar pe calea acţiunii principale, pe când în prezenta cauză s-a invocat nelegalitatea avizului pe cale de excepţie.
Dar recursul este nefondat, deoarece nu se reţine că sentinţa recurată ar fi motivată confuz şi fără să se ţină cont de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, cum se susţine de către recurentă.
Unele erori în motivare nu sunt de natură să influenţeze legalitatea şi temeinicia soluţiei pronunţate de către instanţa de fond, prin care s-a respins excepţia de nelegalitate a avizului nr. 18/2004.
Dar excepţia nu putea fi admisă, şi pentru că avizul invocat nu este un act administrativ, în sensul prevăzut de Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.
În plus, cererea referitoare la excepţia de nelegalitate era şi inadmisibilă, pentru că avizul s-a emis la 17 decembrie 2004, deci anterior intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004, a contenciosului administrativ, care, pentru prima dată, prevede posibilitatea invocării, pe cale de excepţie, a nelegalităţii unui act administrativ individual, lege ce a intrat în vigoare la 6 ianuarie 2005 şi care nu poate să retroactiveze.
Pentru considerentele arătate mai sus, urmează ca, în temeiul art. 299 şi 312 C. proc. civ. şi art. 4 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, să se respingă recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta C.M. împotriva sentinţei nr. 385 din 16 noiembrie 2005 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 iunie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2261/2006. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 2293/2006. Contencios. Excepţie nelegalitate... → |
|---|
