ICCJ. Decizia nr. 2323/2006. Contencios
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată la înalta Curte de Casație și Justiție, la 3 ianuarie 2006, Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală, a formulat contestație în anulare împotriva deciziei civile nr. 5932 din 13 decembrie 2005, pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție, solicitând admiterea contestației în anulare, desființarea deciziei civile, ca netemeinică și nelegală și rejudecarea recursului împotriva deciziei atacate.
în motivarea contestației în anulare s-a susținut că "dezlegarea dată cauzei, prin decizia nr. 5932 din 13 decembrie 2005, este rezultatul unei greșeli materiale", în sensul că instanța nu a ținut cont de întreg material probator existent la dosarul cauzei.
Sub acest aspect, contestatoarea a susținut că are îndoieli privind veridicitatea actelor prezentate de societate, în sensul că în declarațiile vamale au fost trecute valori diferite pentru autovehicule de același tip. A mai susținut contestatoarea, că nu este de acord cu concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză. De asemenea, a precizat că din practica judiciară a rezultat definirea "erorii materiale", ca fiind orice eroare materială evidentă, substanțială, săvârșită de instanța de recurs, constând în confundarea sau ignorarea unor împrejurări esențiale, determinante pentru soluția adoptată în calea de atac care, dacă nu ar fi fost comisă, ar fi condus la nepronunțarea hotărârii atacate.
Se susține că instanța de recurs a făcut o gravă confuzie a unor elemente importante ale dosarului, "fără ca acestea să fie indicate, precizând, însă, prin contestația în anulare că, "concluziile raportului de expertiză (reținut ca fiind corect de instanța de recurs), sunt eronate, deoarece expertul nu a avut în vedere prevederile pct. 4 din contractul analizat, nu a avut în vedere obiectul acțiunii inițiale și nici actele depuse la dosar".
Din actele cauzei se constată că cererea formulată în cauză, ca o cale extraordinară de atac, împotriva unei hotărâri irevocabile, este neîntemeiată și va fi respinsă.
Contestatoarea a invocat în cauză dispozițiile art. 318 alin. (15) C. proc. civ., susținând că dezlegarea dată cauzei, de instanța de recurs, este rezultatul unei greșeli materiale, susținând chiar o definiție a greșelii materiale, în sensul art. 318 C. proc. civ., potrivit practicii judecătorești.
Din susținerile contestatoarei, în sprijinul cererii formulate rezultă, însă, că de fapt se invocă o "greșeală de judecată", iar nu o "greșeală materială".
Se critică modul în care instanța a interpretat probele cauzei, faptul că a reținut proba cu expertiza tehnică, efectuată în cauză, deși contestatoarea nu a fost de acord cu ea.
Aceasta nu este, însă, o greșeală materială, așa cum cere art. 318 C. proc. civ., pentru a se putea admite cererea extraordinară de atac a contestației în anulare împotriva unei hotărâri irevocabile, ci cel mult s-ar putea considera o greșeală de judecată care, însă, nu poate face obiectul cererii în cadrul contestației în anulare, așa cum este ea reglementată de lege.
Din cuprinsul deciziei nr. 5932 din 13 decembrie 2005 a înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, se constată că obiectul judecății îl formează contestația formulată de recurenta-reclamantă SC E.R. SRL împotriva deciziei nr. 952 din 27 iunie 2001 a Ministerului Finanțelor Publice - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor, decizie ce se referă la primele 25 de vehicule importate.
Aceasta rezultă din contestație și din decizia nr. 952 din 27 iunie 2001 a Ministerului Finanțelor Publice, deci este o situație de necontestat.
întrucât pentru soluționarea cauzei s-a impus efectuarea unei expertize contabile, având ca obiect: stabilirea valorii în vamă a fiecăruia dintre autovehiculele blindate importate, compunerea acestei valori, stabilirea exportului și importului acestor autovehicule, stabilirea delimitării obligației bugetare, cât și a declarantului vamal, s-a dispus expertiza.
Expertiza s-a efectuat la instanța de fond, iar concluziile acesteia au fost reținute, ca atare, de înalta Curte de Casație și Justiție. De precizat, că în cauză s-a răspuns de expert și la obiecțiunile formulate.
Susținerea Curții de Apel București, că se înlătură concluziile raportului de expertiză, întrucât expertul a avut în vedere exclusiv sumele trecute în facturi, s-a considerat de înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia atacată în cauză, cu contestație în anulare, ca incorectă, înalta Curte de Casație și Justiție reținând proba științifică a expertizei, ca utilă și concludentă cauzei. De altfel, în mod corect și de principiu, o expertiză trebuie să aibă în vedere actele prezentate.
Deci, este evident că orice susținere a contestației în anulare, de "greșeli materiale", sunt, de fapt, pretinse "greșeli de judecată", care nu pot fi avute în vedere în contestația în anulare prevăzută în condițiile art. 318 C. proc. civ.
Așa fiind, cererea formulată în cauză, a fost respinsă în condițiile art. 320 C. proc. civ.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2332/2006. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2330/2006. Contencios → |
|---|
