ICCJ. Decizia nr. 2335/2006. Contencios
| Comentarii |
|
La data de 30 decembrie 2004, contestatoarea I.M., în reprezentarea fiicei sale A.C.N., a formulat contestație în anulare împotriva deciziei nr. 8558 din 26 noiembrie 2004, pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție, în dosarul nr. 4180/2003, prin care instanța, luând act de retragerea recursului în anulare de către Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție și respingând, ca nefondat, recursul în anulare continuat la cererea Universității A.U., ar fi omis să cerceteze și să se pronunțe asupra motivului de modificare a hotărârii atacate, privitor la capătul de cerere privind obligarea intimaților la plata despăgubirilor pentru pagubele materiale și morale provocate, în continuarea celor de fond și recurs, prin reaua credință cu care au formulat recursul în anulare, fără a se indica temeiul de drept al contestației.
Prin înscrisul depus la 20 octombrie 2005 și concluziile scrise, reprezentanta contestatoarei A.C.N. a solicitat obligarea intimaților-pârâți P.E.B., rector al Universității A.U. și Universitatea A.U., să-i plătească acesteia, în solidar, suma de 1 miliard lei, reprezentând daunele morale și materiale ce i-au fost cauzate prin confecționarea unui memoriu sprijinit pe falsuri pentru promovarea recursului în anulare, determinarea promovării netemeinice și nelegale a acestuia, insistarea în recursul în anulare după retragerea lui și neexecutarea titlului executor pe care în zadar l-au atacat, sprijinindu-se pe falsuri.
Prin decizia nr. 8558 din 26 noiembrie 2004, pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție, în dosarul nr. 4180/2003, s-a luat act de retragerea recursului în anulare declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție împotriva sentinței civile nr. 1504 din 4 aprilie 2003 a Tribunalului București, secția a VIII-a civilă, conflicte de muncă și împotriva deciziei nr. 563 din 14 iulie 2003 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ.
S-a respins, totodată, ca nefondat, recursul în anulare continuat la cererea Universității A.U., concluzionându-se că hotărârile menționate sunt legale și temeinice.
Contestația în anulare este o cale de atac extraordinară, de retractare îndreptată împotriva hotărârilor judecătorești irevocabile, date cu încălcarea anumitor norme de procedură, ori greșite, din cauza unor inadvertențe de ordin formal, și nu pentru că judecata nu a fost bine făcută în fond.
Această cale extraordinară de atac poate fi exercitată numai în cazurile și în condițiile expres văzute de art. 317-321 C. proc. civ.
Potrivit art. 317 C. proc. civ., contestația în anulare obișnuită poate fi exercitată împotriva oricăror hotărâri judecătorești irevocabile, atunci când procedura de chemare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii sau când hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență, în speță nefiind invocate aspecte care să fie circumscrise vreunuia din cele două motive expres și limitativ prevăzute de acest text.
Art. 318 C. proc. civ., reglementând contestația în anulare specială, precizează in terminis că pot constitui obiect al acesteia, numai hotărârile instanțelor de recurs și prevede doar două motive pentru admisibilitatea ei, respectiv când dezlegarea dată prin hotărârea instanței de recurs este rezultatul unei greșeli materiale, ceea ce în speță nu s-a invocat și când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, "a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare".
Teza a II-a a art. 318 C. proc. civ., implică, evident, precizarea că numai recurentul poate fi subiect al contestației în anulare întemeiată pe acest motiv, nu și intimatul, din moment ce vizează doar omisiunea de a se discuta unul din motivele de modificare sau casare depuse prin cererea de recurs sau în interiorul termenului de recurs.
în speță, raportat la pretinsa omisiune a instanței de a se pronunța asupra unor pretenții noi, formulate de contestatoare, în calitatea sa de intimată, în cadrul recursului în anulare, pretenții ce nu au format obiectul judecății anterioare, nu se poate reține ca fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 318 teza a II-a C. proc. civ., pentru exercitarea acestei căi extraordinare de atac.
Prin urmare, cum aceste pretenții noi ale contestatoarei nu pot fi circumscrise omisiunii instanței de a cerceta vreunul din motivele de modificare sau de casare, în temeiul art. 318 teza a II-a C. proc. civ., s-a impus adoptarea soluției de respingere a prezentei contestații în anulare.
Intimata Universitatea A.U. a solicitat obligarea contestatoarei la plata unor cheltuieli de judecată în sumă de 15.000.000 lei, reprezentând onorariu de avocat, conform chitanței depuse la dosar. Raportat la gradul de complexitate al cauzei, Curtea a acordat, însă, cu acest titlu, numai suma de 500 RON, stabilită prin apreciere, conform art. 274 alin. (3) C. proc. civ.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2346/2006. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2348/2006. Contencios → |
|---|
