ICCJ. Decizia nr. 2348/2006. Contencios
| Comentarii |
|
Prin sentința civilă nr. 324/PI din 7 noiembrie 2005, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ, a fost respinsă, ca rămasă fără obiect, acțiunea formulată de T.P. împotriva pârâtului Ministerul Administrației și Internelor și pentru lipsa calității procesuale pasive, față de pârâtul Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră Timiș.
în motivarea sentinței se reține că prin acțiune s-a solicitat anularea Ordinului nr. S/II/3292 din 11 aprilie 2005, emis de Ministerul Administrației și Internelor, prin care s-a dispus încetarea raporturilor de serviciu ale reclamantului T.P., conform art. 69 lit. i) și a art. 73 alin. (2) din Legea nr. 360/2002, modificată, începând cu data de 9 decembrie 2004, ca urmare a condamnării prin hotărâre judecătorească.
Se argumentează că ulterior, pârâtul Ministerul Administrației și Internelor a revenit asupra acestui ordin și a emis Ordinul nr. S/II/3952 din 23 iunie 2005, prin care a dispus că se revine în parte la Ordinul nr. S/II/3252 din 11 aprilie 2004, în sensul că se încetează raporturile de serviciu ale reclamantului, începând cu data de 11 aprilie 2005, astfel că acțiunea a rămas fără obiect, întrucât reclamantul nu a atacat acest nou ordin.
în ceea ce privește calitatea procesuală a Inspectoratului Județean al Poliției de Frontieră Timiș, s-a constatat că acest pârât nu a emis nici un act administrativ care să fi fost atacat în cauză, astfel că nu se justifică chemarea sa în judecată.
împotriva acestei sentințe a formulat recurs, reclamantul recurent T.P., invocând motivele prevăzute de art. 304 pct. 3 și 9 și art. 3041C. proc. civ.
Astfel, recurentul susține că instanța de fond a soluționat cauza, cu încălcarea normelor de competență materială, calificând greșit acțiunea, ca fiind de contencios administrativ, când, în realitate, este vorba de un litigiu de muncă, supus prevederilor Codului muncii.
Totodată, instanța de fond nu s-a pronunțat asupra capetelor de cerere și a motivelor invocate în acțiune, respectiv asupra capătului de cerere privind anularea ordinului, reîncadrarea și plata de drepturi salariale.
Recursul este întemeiat, dar numai parțial, pentru motivele invocate de recurentul-reclamant.
Astfel, instanța de fond a apreciat în mod corect asupra competenței sale de a soluționa cauza, în conformitate cu art. 3 pct. 1 C. proc. civ., întrucât obiectul acțiunii îl constituie anularea unui act administrativ emis de o autoritate administrativă centrală.
Hotărârea instanței de fond este, însă, netemeinică și nelegală, deoarece stabilește că acțiunea a rămas fără obiect, deși autoritatea administrativă pârâtă nu a revenit asupra măsurilor dispuse prin ordinul atacat, decât în privința datei încetării raporturilor de serviciu ale reclamantului.
Prin sentința civilă pronunțată de instanța de fond nu au fost soluționate capetele de cerere formulate de reclamant, respectiv anularea Ordinului nr. S/II/3252 din noiembrie 2005, emis de Ministerul Administrației și Internelor, obligarea autorității pârâte la reîncadrarea reclamantului în funcția avută anterior, obligarea la plata daunelor cauzate de această măsură abuzivă. Această acțiune nu a rămas fără obiect prin emiterea ordinului din 23 iunie 2005, deoarece prin acest ordin a fost modificată doar data încetării raporturilor de serviciu ale reclamantului.
în baza art. 304 pct. 5, coroborat cu art. 312 alin. (3) C. proc. civ., recursul a fost admis, dispunându-se casarea hotărârii, cu trimiterea cauzei, spre rejudecare, la aceeași instanță, pentru soluționarea pe fond a acțiunii.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2335/2006. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2332/2006. Contencios → |
|---|
