ICCJ. Decizia nr. 2343/2006. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.2343/2006
Dosar nr. 3755/2005
nr. 15392/1/2005
Şedinţa publică din 21 iunie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Târgu Mureş, la 24 octombrie 2005, F.P. a formulat recurs împotriva sentinţei nr. 203 din 5 septembrie 2005, pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, în dosarul nr. 1407/2005/CA, solicitând casarea acesteia, rejudecarea litigiului şi în fond, admiterea acţiunii, aşa cum a fost formulată.
În motivarea recursului, petentul a susţinut că instanţa a pronunţat o hotărâre lipsită de temei legal şi a fost dată cu încălcarea legii.
Sub acest aspect, petentul a susţinut că prin cererea în contencios administrativ ce a format obiectul dosarului nr. 1407/2005 a Curţii de Apel Târgu Mureş, s-au atacat 2 acte administrative cu caracter individual, dintre care unul, respectiv ordinul Ministerului Administraţiei şi Internelor nr. 11/2612 din 28 februarie 2005, era adresat altui subiect de drept, respectiv lui P.Z. Pentru aceasta, petentul F.P. a solicitat ca instanţa să solicite din oficiu Ministerului Administraţiei şi Internelor, documentaţia care a stat la baza emiterii ordinului atacat.
În mod greşit, instanţa, consideră recurentul, prin recursul de faţă, a respins această cerere, prin încheierea din 16 mai 2005.
Se mai consideră de recurent, că instanţa de fond a ignorat demisia din funcţie a doamnei P.Z., faptul că nu s-au respectat dispoziţiile legale la concursul pentru ocuparea funcţiei de Secretar general al prefecturii, de P.Z. şi pentru a fi încadrată ca înalt funcţionar public.
S-a mai susţinut de recurent, că nu a avut nici o culpă în neparticiparea la un concurs pe un post considerat ulterior nevacant, că nu s-a cerut preavizul, că nu s-au îndeplinit procedurile prealabile cu A.N.F. (conform art. 86 din Legea nr. 188/1999), că s-a încălcat principiul stabilităţii în exercitarea funcţiei publice şi că s-a anulat ordinul de reîncadrare a sa, după ce actul a produs efecte juridice.
Se susţine că Ordinul nr. 2612 din 28 februarie 2005 este ilegal şi că în mod greşit, instanţa de fond a avut în vedere sentinţa nr. 241/F din 21 octombrie 2003, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, prin car.
s-a anulat Ordinul nr. 421/2001 prin care a fost numit Secretar general al Prefecturii judeţului Mureş.
Sub acest aspect, recurentul a considerat că Ordinul nr. 421/2001 a fost „implicit abrogat" prin Ordinul nr. 5/II/3941 din 4 iulie 2003, prin care a fost reîncadrat în funcţie, ca înalt funcţionar public, în baza Legii nr. 161/2003 şi a HG nr. 730/2003.
Din actele cauzei, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că prin sentinţa nr. 203 din 5 septembrie 2005, pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia comercială şi de contencios administrativ, s-a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocate de instituţia Prefectului judeţului Mureş.
Totodată, s-a respins acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul F.P., în contradictoriu cu Ministerul Administraţiei şi Internelor şi pentru opozabilitate, cu instituţia Prefectului şi P.Z.
Cu privire la fondul acţiunii de faţă, instanţa a reţinut că pârâta P.Z. a fost numită în funcţia publică de Secretar general al Prefectului judeţului Mureş, prin ordinul de atestare pe post din 26 iulie 2000, şi nu ca urmare a unor negocieri politice, aşa cum a susţinut recurentul-reclamant.
Prin Ordinul nr. 291 din 10 aprilie 2001 al Ministerului Administraţiei şi Internelor s-a dispus susţinerea unui test profesional pentru unii secretari generali ai prefecturilor, iar prin Ordinul nr. 318 din 2 mai 2001 s-a dispus eliberarea lui P.Z. din funcţie, pentru neparticiparea la test.
Instanţa de fond a mai reţinut că, deşi executarea acestor ordine era suspendată prin încheierea din 9 mai 2001, totuşi se emite Ordinul nr. 364 din 30 mai 2001, de organizare a concursului pentru ocuparea funcţiei vacante de Secretar general în data de 29 iunie 2001.
Toate aceste 3 ordine au fost anulate prin sentinţa nr. 151 din 28 iunie 2001 a Curţii de Apel Târgu Mureş, irevocabilă prin Decizia nr. 1704 din 30 aprilie 2002 a Curţii Supreme de Justiţie. Instanţa de fond a mai reţinut că, deşi susţinerea examenului fusese anulată în primă instanţă, totuşi se organizează concurs, în urma căruia s-a emis Ordinul nr. 421 din 5 iulie 2001, prin care recurentul-reclamant a fost numit în funcţia de Secretar general al Prefecturii judeţului Mureş. Prin sentinţa nr. 241 din 21 octombrie 2003, a Curţii de Apel Braşov, irevocabilă prin Decizia nr. 499 din 1 februarie 2005, a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, acest ordin a fost anulat.
S-a mai constatat că anterior, în temeiul art. XVII din Legea nr. 161/2003 şi a HG nr. 730/2003, prin Ordinul Ministerului Administraţiei şi Internelor nr. S/II/3941 din 14 iulie 2003, reclamantul a fost reîncadrat în funcţia publică de Secretar general al Prefecturii judeţului Mureş, corespunzătoare categoriei înalţilor funcţionari publici, cu menţinerea drepturilor dobândite potrivit legislaţiei în vigoare.
Referitor la această reîncadrare, instanţa a precizat că potrivit art. XVII alin. (1) lit. a) din Legea nr. 161/2003, funcţionarii publici numiţi în funcţiile publice prevăzute de Legea nr. 188/1999, vor fi reîncadraţi în funcţiile publice prevăzute în anexă, dacă desfăşoară una din activităţile prevăzute de art. 2 alin. (3) şi îndeplineşte condiţiile prevăzute la art. 49 din Legea nr. 188/1999.
Reîncadrarea în funcţii publice corespunzătoare categoriei înalţilor funcţionari publici se face, conform alin. (2), în limita funcţiilor prevăzute potrivit structurii organizatorice şi cu respectarea condiţiilor minime de vechime în specialitate şi a studiilor necesare exercitării funcţiei publice prevăzute de Legea nr. 188/1999.
În aplicare, reţine instanţa de fond, prin HG nr. 730/2003, privind reîncadrarea funcţionarilor publici în funcţiile publice corespunzătoare categoriei înalţilor funcţionari publici, art. 2 arată, atât categoriile de funcţionari publici aflaţi în funcţie la data reîncadrării, cărora le sunt aplicabile aceste dispoziţii legale, cât şi criteriile ce trebuie îndeplinite pentru reîncadrarea în funcţii publice corespunzătoare categoriei înalţilor funcţionari publici.
Curtea de apel a constatat că reclamantul, la data reîncadrării, deţinea funcţia publică prevăzută la art. 11 lit. f) din Legea nr. 188/1999, în temeiul Ordinului nr. 421/2001, care nu fusese încă anulat şi îndeplinind criteriile din art. 2 alin. (3) şi art. 3 din HG nr. 730/2003. Prin Ordinul Ministerului Administraţiei şi Internelor nr. S/II/3941 din 4 iulie 2003 a fost reîncadrat în categoria înalţilor funcţionari publici.
Deci, ordinul de mai sus nu a fost emis ca urmare a unui concurs, ci a faptului că deţinea la acea dată, funcţia de Secretar general al Prefecturii Mureş, în baza Ordinului nr. 421/2001 şi a îndeplinit criteriile din art. 2 şi 3 din HG nr. 730/2003.
Deci, în mod firesc anulându-se Ordinul nr. 421/2001, implicit aceiaşi consecinţă priveşte Ordinul nr. S/II/3491/2003, fără să fie nevoie de vreo hotărâre judecătorească de anulare a acestuia din urmă.
Instanţa de fond a constatat în mod corect că pentru considerentele care au stat la baza emiterii acestui ultim ordin, nu subzistă nici susţinerile reclamantului, referitoare la abrogarea tacită a Ordinului nr. 421/2001, prin emiterea Ordinului nr. S/II/3491/2003.
Mai mult, la data de 1 februarie 2005, data rămânerii irevocabile a sentinţei nr. 241/2003 a Curţii de Apel Braşov, (sentinţă prin care s-a anulat Ordinul nr. 421/2001), raporturile de serviciu ale reclamantului au încetat de drept, conform art. 84 din Legea nr. 29/1950, în vigoare la data înregistrării acţiunii în contencios ce a format obiectul dosarului în care s-a pronunţat sentinţa nr. 241/2003. Conducătorul unităţii administrative în mod corect a procedat la executarea în termen de 30 de zile, emiţându-se ordinele atacate în cauză. De altfel, în aceste condiţii, recursul Ministerului Administraţiei şi Internelor împotriva sentinţei nr. 123/2004 a Curţii de Apel Târgu Mureş, prin care a obligat Ministerul Administraţiei şi Internelor să pună în executare sentinţa nr. 151/2001 (irevocabilă), privind reintegrarea pârâtei P.Z., în funcţia de Secretar general al Prefecturii judeţului Mureş, a fost respins ca fără obiect (cele 2 ordine fiind emise între timp).
Deci, în raport cu această situaţie, susţinerile privind necesitatea preavizului, în mod corect au fost respinse de instanţa de fond, reiterarea lor în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie fiind neîntemeiate.
Aşa fiind, instanţa de fond a considerat că prin emiterea celor 2 ordine, Ministerul Administraţiei şi Internelor nu a comis nici un exces de putere, ci doar a pus în aplicare hotărârile irevocabile ale instanţelor judecătoreşti, iar reclamantul nu mai deţinea un drept subiectiv care să îi fie vătămat, dreptul său fiind desfiinţat odată cu anularea Ordinului nr. 421/2001.
Hotărârea instanţei de fond atacată în cauză este legală şi temeinică, astfel încât recursul declarat va fi respins.
Aşa cum rezultă din recursul declarat de petent, acesta face o interpretare, atât a situaţiei de fapt, cât şi a dispoziţiilor legale, străină de datele cauzei.
În mod corect, instanţa de fond a reţinut că reîncadrarea sa ca Secretar general al Prefecturii Mureş s-a făcut în condiţiile Legii nr. 161/2003, cu referire la art. 49 din Legea nr. 188/1999, în condiţiile HG nr. 730/2003, iar nu ca urmare a unui recurs. Deci, anulându-se Ordinul nr. 421/2001 (anulat prin sentinţa irevocabilă), implicit priveşte şi Ordinul nr. S/II/3491/2003, în condiţiile în care nu se poate susţine că Ordinul nr. 421/2001 a fost abrogat prin emiterea Ordinului nr. S/II/3491/2003.
Construcţia juridică prezentată de petent şi care îi este favorabilă în susţinerea cererii de chemare în judecată, nu este întemeiată de probele cauzei.
Susţinerile recurentului, în sensul că instanţa de judecată nu ar fi respectat dispoziţiile legale în soluţionarea cauzei, nu sunt dovedite, de asemenea, astfel încât recursul este, de asemenea, neîntemeiat.
Cât priveşte greşeala instanţei care nu ar fi cerut „documentele ce au stat la baza emiterii actului administrativ ce o privea pe P.Z.", este, de asemenea, neîntemeiată, pe de o parte, pentru că privea o altă persoană cu privire la care s-a emis un alt act administrativ, iar demisia acesteia privea funcţia publică de execuţie consilier juridic, ce nu are legătură cu funcţia recurentului, de Secretar general al Prefecturii.
Cum Ministerul Administraţiei şi Internelor s-a conformat sentinţei judecătoreşti, definitivă şi irevocabilă, nr. 241/2003, a Curţii de Apel Braşov, nu este întemeiată nici susţinerea petentului că la emiterea ordinului lui atacat ar fi trebuit să i se dea un preaviz, emiterea ordinelor în acest caz fiind supusă dispoziţiilor art. 16 din Legea nr. 29/1990.
Este de observat că, întrucât în cadrul aparatului de specialitate al Prefecturii Mureş nu există o funcţie publică vacantă corespunzătoare funcţiei pe care a deţinut-o recurentul, acesta a fost încadrat consilier personal în cadrul cabinetului Prefectului, prin Ordinul Prefectului nr. 108 din 21 martie 2005.
Recursul recurentului fiind neîntemeiat, va fi respins potrivit art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de F.P. împotriva sentinţei civile nr. 203 din 5 septembrie 2005 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 iunie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2341/2006. Contencios. Anulare decizie emisă... | ICCJ. Decizia nr. 2347/2006. Contencios. Anulare act... → |
|---|
