ICCJ. Decizia nr. 2354/2006. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.2354/2006
Dosar nr. 2318/1/2006
Şedinţa publică din 21 iunie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 511/CA/2005,la Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, precum şi pentru cauze de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta SC S. SA Tulcea a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Finanţelor Publice, solicitând ca, prin sentinţa ce va pronunţa, instanţa să dispună suspendarea provizorie, până la pronunţarea de către instanţa de fond, a efectelor pe care le generează adresa nr. 555483 din 22 august 2005, emisă de pârât.
În motivarea cererii, reclamanta precizează că a solicitat A.V.A.S., demararea procedurii privind consolidarea privatizării, prin acordarea înlesnirilor la plata obligaţiilor bugetare, conform art. 49 din OUG nr. 26/2004, aprobate cu modificări şi completări prin Legea nr. 442/2004.
Susţine reclamanta, că sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, situaţia fiind temeinic justificată, executarea silită a patrimoniului societăţii urmând a crea consecinţe incalculabile pentru aceasta.
Pârâtul a depus întâmpinare, solicitând respingerea cererii de suspendare provizorie, ca neîntemeiată, prin adresa nr. 555483 din 22 august 2005, ale căror efecte se cer a fi suspendate, precizându-se de fapt că societatea nu întruneşte condiţiile legale, pentru a beneficia de facilităţile fiscale.
Întrucât reclamanta nu a depus adresa cu nr. 555483/2005, pentru care cere suspendarea efectelor ce le generează, instanţa, prin sentinţa civilă nr. 454/CA din 16 decembrie 2005, a respins cererea de suspendare formulată.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie şi susţinând, în esenţă, că în mod greşit, instanţa a trecut la soluţionarea cauzei în lipsa adresei ce face obiectul acţiunii, corespondenţa cu nr. 555483/2005 purtându-se între Ministerul Finanţelor şi A.V.A.S., dar referindu-se la faptul că SC S. SA Tulcea nu se încadrează în prevederile OG nr. 26/2004, privind consolidarea privatizării prin acordarea înlesnirilor la plata obligaţiilor bugetare, deci instanţa, în baza rolului activ, trebuia să solicite pârâtului, prezentarea adresei în discuţie.
Precizează că se impune suspendarea efectelor actului administrativ contestat, pentru că executarea silită a acestuia ar crea o pagubă iminentă, fiind, astfel, aplicabil art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Instanţa a pus în discuţia părţilor, excepţia tardivităţii declarării recursului.
Intimatul-pârât a susţinut că recursul este declarat peste termenul legal.
Din analiza dispoziţiilor art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, a contenciosului administrativ, rezultă că termenul de recurs de 5 zile de la pronunţare se socoteşte astfel, numai în cazul în care prin încheiere sau, după caz, prin sentinţă s-a pronunţat suspendarea.
Or, prin sentinţa atacată de recurentă, s-a respins cererea de suspendare, astfel că se aplică regula generală prevăzută de art. 301 C. proc. civ., conform căreia recursul se exercită în termen de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu prevede altfel, recursul fiind, astfel, socotit a fi declarat în termen.
Recursul este nefondat.
Atâta timp, cât recurenta-reclamantă nu a depus la dosar, adresa cu nr. 555483/2005, emisă de Ministerul Finanţelor, act ce face obiectul cauzei dedusă judecăţii, în mod just instanţa de fond a respins cererea de suspendare a pretinselor efecte pe care aceasta le generează.
Necunoscând conţinutul actului respectiv, instanţa de fond nu avea cum să se pronunţe asupra cererii de suspendare a efectelor sale. Conform art. 114 C. proc. civ., recurenta având calitatea de reclamantă la instanţa de fond, odată cu introducerea cererii de chemare în judecată, era obligată să depună înscrisurile pe care-şi întemeia cererea, în primul rând adresa despre care pretinde că generează efecte păgubitoare pentru sine, în sensul prevăzut de art. 14 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.
Nu era obligaţia instanţei de a solicita această adresă de la pârât, recurenta fiind cea care ar fi trebuit să facă demersurile necesare în acest sens.
În exercitarea rolului său activ, instanţa a pus în vedere reclamantei, să depună la dosar, actul administrativ contestat.
Aşa fiind, cum nu există motive de casare sau de modificare a sentinţei instanţei de fond, recursul se priveşte ca nefondat şi urmează ca în baza art. 312 C. proc. civ., să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC S. SA Tulcea împotriva sentinţei civile nr. 454/CA din 16 decembrie 2005 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, precum şi pentru cauze de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 iunie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2349/2006. Contencios. Anulare act de control... | ICCJ. Decizia nr. 2364/2006. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
