ICCJ. Decizia nr. 2347/2006. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2347/2006
Dosar nr. 4093/2005
nr. 30484/1/2005
Şedinţa publică din 21 iunie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 14 decembrie 2005, la Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, Ministerul Administraţiei şi Internelor a declarat recurs împotriva sentinţei nr. 1713 din 19 octombrie 2005, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, solicitând casarea acesteia, pentru nelegalitate.
În motivarea recursului s-a susţinut că responsabilitatea pentru emiterea tardivă a deciziei de imputare pentru prejudiciul produs de către gestionara M.C., este a contabilului şef al Inspectoratului Judeţean al Poliţiei de Frontieră Giurgiu.
Sub acest aspect s-a precizat că Decizia de imputare emisă pe numele agentului principal M.C., a fost emisă la 16 februarie 2004, dar nu a fost pusă în executare până la 2 iunie 2004, când a fost comunicată soluţia Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti. Cu această ocazie s-a emis o nouă decizie de imputare pe numele lui M.C., încălcându-se dispoziţiile art. 25 alin. (4) din OG nr. 121/1998. Expirând termenele prevăzute la art. 23 alin. (1) şi (2) şi art. 25 alin. (4), s-a emis o decizie de imputare, paguba impunându-se celor vinovaţi de nepunerea în executare a deciziei de imputare pentru M.C.
Deci, a susţinut recurentul, devin incidente dispoziţiile art. 34 din OG nr. 121/1998, responsabilitatea revenind, nu numai comandantului unităţii păgubite, ci şi persoanei care întocmeşte acest document, respectiv contabilului şef B.M.
Din actele cauzei, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că prin sentinţa nr. 1713 din 19 octombrie 2005, Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamantul B.M., în contradictoriu cu Ministerul Administraţiei şi Internelor.
S-a dispus anularea hotărârii nr. 15 din 4 aprilie 2005, a deciziei de imputare nr. 105274 din 30 decembrie 2004 şi a hotărârii nr. 135875/2005 a C.S.C., exonerându-se petentul de plata sumei de 8177,71 RON.
Curtea de Apel Bucureşti a reţinut că, urmare a inventarului făcut patrimoniului Inspectoratului Judeţean al Poliţiei de Frontieră Giurgiu, s-a constatat o lipsă în gestiunea agentului de poliţie M.C., stabilindu-se vinovăţia acesteia, prin procesul-verbal de cercetare administrativă nr. 562144 din 5 februarie 2004.
Pentru recuperarea prejudiciului s-a emis Decizia de imputare nr. 552602 din 16 februarie 2004, pe numele gestionarei, pentru suma de 172.184.405 lei, totodată dispunându-se şi sesizarea organelor de urmărire penală.
Prin rezoluţia nr. 656/P/2004, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a dispus neînceperea urmăririi penale. La data primirii acestei adrese, şeful Inspectoratului Judeţean al Poliţiei de Frontieră Giurgiu, prin ordin rezolutiv, a dispus ca reclamantul să ia măsuri pentru emiterea deciziei de imputare, gestionarei căreia i se emisese o decizie în luna februarie 2004 (nr. 552602 din 16 februarie 2004).
Instanţa de fond a reţinut că reclamantul B.M., care deţinea funcţia de contabil şef, nu are atribuţii prin OG nr. 121/1998, de a emite decizii de impunere, obligaţia semnării acesteia revenind şefului unităţii, potrivit art. 25 alin. (2) din OG nr. 121/1998, astfel încât s-a admis acţiunea reclamantului pe care l-a exonerat de plata sumei de 8.177,71 RON.
Sentinţa atacată este nelegală, astfel încât recursul declarat în cauză va fi admis.
Este cert în cauză că pe numele gestionarei M.C. s-a emis decizie de imputare, încă de la 16 februarie 2004. Această decizie a şi fost înregistrată în contabilitate, la contul debite în curs de cercetare. Reclamantul este contabilul şef al unităţii şi în mod legal trebuia să fie preocupat de evidenţele contabile. Mai mult, potrivit art. 25 alin. (4) din OG nr. 121/1998, „Decizia de imputare se emite în termen de cel mult 30 de zile de la data înregistrării procesului-verbal de cercetare administrativă şi se comunică în termen de cel mult 15 zile, celui obligat la plată pentru eventuala contestare".
Desigur, nu reclamantul semnează Decizia de imputare, dar, în calitate de contabil şef, nu se putea limita la simpla înregistrare a deciziei de imputare în contabilitate, ci trebuia să urmărească recuperarea prejudiciului, să informeze şeful unităţii.
De observat că reclamantul s-a dovedit în cauză neglijent, recunoscând în scris că a întocmit Decizia de imputare, dar nu a adus-o la cunoştinţă, în termen, sub semnătură, astfel încât s-a ajuns ca după comunicarea rezultatelor cercetării de către procuratură, să se emită o nouă decizie care nu era necesară în cauză. Aşa fiind, reclamantul este responsabil material, alături de inspectorul şef al Inspectoratului Judeţean al Poliţiei de Frontieră Giurgiu - domnul M.B., fiind în culpă pentru prejudiciile aduse unităţii, în calitate de contabil şef.
Aşa fiind, soluţia instanţei de fond, prin care se consideră că, contabilul şef al unităţii, respectiv reclamantul, nu are nici o culpă în producerea prejudiciului sus arătat, prin ignorarea obligaţiilor legale, este incorectă, motiv pentru care recursul declarat va fi admis conform art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Ministerul Administraţiei şi Internelor împotriva sentinţei civile nr. 1713 din 19 octombrie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată şi în fond, respinge acţiunea, ca neîntemeiată.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 iunie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2343/2006. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 2349/2006. Contencios. Anulare act de control... → |
|---|
