ICCJ. Decizia nr. 2349/2006. Contencios. Anulare act de control taxe şi impozite. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2349/2006
Dosar nr. 4181/2005
nr. 30776/1/2005
Şedinţa publică din 21 iunie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti, la 21 decembrie 2005, Asociaţia C.S. a declarat recurs împotriva sentinţei civile nr. 1797 din 2 noiembrie 2005, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, solicitând modificarea sentinţei atacate şi în fond, admiterea cererii de chemare în judecată.
În motivarea recursului s-a susţinut că indemnizaţiile de instalare plătite în plus faţă de salariile lunare pentru semestrul I al anului 2002, nu le-a calificat ca veritabile indemnizaţii de instalare, motiv pentru care nu au invocat art. 5 din OG nr. 7/2001, că aceste indemnizaţii de instalare plătite în valută jucătorilor s-au dat sub condiţia ca în ipoteza neîndeplinirii obiectivelor de performanţă, să fie restituite. Fiind neîndeplinite obiectivele de performanţă, urmează ca sumele plătite cu dispoziţie de plată să fie restituite şi aşa fiind, aceste sume reprezintă creanţe ale recurentei şi consideră recurenta, că în mod corect nu le-a înregistrat ca venituri salariale şi, deci, nu se pune problema impozitării acestora.
Se mai susţine că în mod greşit, organele fiscale au calificat tot ca venituri de natură salarială, şi primele de asigurare, în cuantum de 31.847.475.492 lei, achitate în semestrul II al anului 2002, de către recurentă, către societatea de asigurări I.N.G., în temeiul contractelor de asigurare a jucătorilor (asigurări suplimentare de viaţă tip Activ).
Recurenta susţine că potrivit art. 5 lit. d) din OG nr. 7/2001, „nu sunt considerate venituri impozabile şi nu se impozitează, sumele încasate din asigurări de orice fel, chiar dacă sunt primite de beneficiarul asigurării".
Susţinerea instanţei, că nu se aplică la sume încasate din asigurări sub formă de despăgubiri, ca urmare a producerii evenimentului asigurat, nu este însuşită de recurentă care susţine, astfel, că nu datorează impozite pentru aceste sume.
Din actele cauzei, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că prin sentinţa nr. 1797 din 2 noiembrie 2005, Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, a respins, ca neîntemeiată, acţiunea reclamantei, în contradictoriu cu Ministerul Finanţelor Publice - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi Garda Financiară - Comisariatul General.
Hotărârea atacată este legală şi astfel recursul declarat va fi respins conform art. 312 C. proc. civ.
În privinţa indemnizaţiilor de instalare, achitate jucătorilor în semestrul I 2002, au fost plătite sub condiţia ca dacă nu vor fi îndeplinite obiectivele de performanţă, să fie restituite.
Acest lucru nu s-a produs până la data de 28 mai 2003, când s-a făcut verificarea de Garda Financiară şi nici până la data soluţionării în recurs a cauzei.
Natura juridică a acestor sume este, evident, de natură salarială, iar restituirea sau nu, a acestor sume de către jucători, către recurentă, ţine de raporturile dintre reclamantă şi jucătorii de fotbal.
Esenţial în cauză cu privire la aceste sume, aşa cum corect a reţinut instanţa de fond, este că în privinţa sumelor plătite, care sunt venituri salariale (art. 155 C. muncii) se aplică art. 5 din OG nr. 7/2001, datorându-se de recurentă, impozit pe venit, cu toate consecinţele ce decurg de aici.
Cât priveşte sumele reprezentând prime de asigurare, recursul este, de asemenea, neîntemeiat, neputând fi primită susţinerea recurentei, că primele de asigurare achitate de reclamantă, jucătorilor, în semestrul II al anului 2002, sunt deductibile fiscal.
Aceste sume trebuie avute în vedere la stabilirea venitului impozabil, potrivit Normelor metodologice aprobate prin HG nr. 54/2003, de aplicare a art. 9 din OG nr. 7/2001, pct. 2 lit. i).
Nu poate fi primită cererea recurentei, de a se face aplicarea art. 5 lit. d) din OG nr. 7/2001, întrucât acest text de lege se referă la sume încasate din asigurări sub formă de despăgubiri, ca urmare a producerii evenimentului asigurat, (iar sumele în discuţie se încadrează dimpotrivă, în pct. 2 lit. i) din HG nr. 54/2003), aşa cum corect a reţinut instanţa de fond.
Aşa fiind, recursul fiind neîntemeiat, va fi respins conform art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Asociaţia C.S. împotriva sentinţei civile nr. 1797 din 2 noiembrie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 iunie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2347/2006. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 2354/2006. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
