ICCJ. Decizia nr. 2351/2006. Contencios
| Comentarii |
|
Prin sentința civilă nr. 51/2006, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată și precizată de reclamantul L.C., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională a Vămilor și a dispus anularea Ordinului nr. 6760 din 7 septembrie 2005, emis de pârâtă, precum și obligarea acesteia la restituirea sumei de 72 lei către reclamant.
în motivarea sentinței se reține că prin ordinul atacat, reclamantul a fost sancționat cu diminuarea drepturilor salariale cu 5%, pe o perioadă de trei luni, pentru săvârșirea abaterilor prevăzute de art. 65 alin. (2) lit. j) și alin. (3) lit. b) din Legea nr. 188/1999, în sensul că în activitatea desfășurată, reclamantul nu a respectat procedura de lucru, a coordonat și controlat deficitar activitatea personalului, nu a întreprins suficiente demersuri în urmărirea și încasarea drepturilor de creanță din structura din subordine, nu a repartizat fondul de stimulente existent în cadrul direcției, în luna martie 2005.
Instanța de fond a apreciat că ordinul nu cuprinde faptele concrete săvârșite, nu rezultă încălcarea unor îndatoriri prevăzute de fișa postului, unele abateri minore (cum ar fi semnarea unor adrese, fără a fi contrasemnate), nu au fost săvârșite, iar la aplicarea sancțiunii nu a fost luat în considerare unul din criteriile de individualizare prevăzut de art. 65 alin. (4) din Legea nr. 188/1999 (cauze, împrejurări, consecințe, comportare generală).
împotriva acestei sentințe a declarat recurs, Autoritatea Națională a Vămilor, invocând motivele de casare prevăzute de art. 3041C. proc. civ.
Se arată că ordinul atacat a fost emis în baza raportului nr. 47492 din 19 august 2005, întocmit de Comisia de disciplină organizată la nivelul Autorității Naționale a Vămilor, act în cuprinsul căruia sunt descrise în concret deficiențele constatate în activitatea d-lui L.C., Director executiv adjunct al Direcției Regionale Vamale Cluj.
Astfel, aprecierea instanței de fond, în sensul că actul atacat nu cuprinde în concret faptele pentru care a fost sancționat reclamantul-intimat, este neîntemeiată.
Analizând actele și lucrările dosarului de fond, Curtea a constatat că recursul este întemeiat.
Astfel, din cuprinsul raportului nr. 47492 din 19 august 2005, întocmit de Comisia de disciplină constituită la nivelul Autorității Naționale a Vămilor, a rezultat că reclamantul a fost sancționat pentru nerespectarea procedurii de lucru prevăzute la art. 18 și 19 din Legea nr. 141/1997 privind Codul vamal al României, în sensul că nu a respectat aplicarea uniformă a prevederilor legale, emițând adresa nr. 19589/P, prin care li se cere birourilor vamale din subordine ca, în cazul în care aplică sancțiunea "Avertisment", să întocmească procesul-verbal de contravenție, numai după informarea conducerii Direcției Regionale Vamale Cluj. O asemenea dispoziție este dată în afara O.G. nr. 2/2001 privind reglementarea contravențiilor.
De asemenea, o altă abatere care s-a reținut, a fost semnarea unor adrese care nu aveau semnătura șefului de serviciu sau care erau semnate de un alt funcționar, necompetent, în locul șefului de serviciu. Aceste adrese sunt enumerate în sesizarea Serviciului Verificări Interne nr. 35001 din 4 iulie 2005.
S-a constatat, totodată, un număr mare de debitori față de autoritatea vamală, cu o vechime mare a debitului și față de care reclamantul-intimat nu a întreprins suficiente demersuri de urmărire și încasare.
întrucât aceste fapte au fost arătate în mod concret, în raportul care a stat la baza ordinului de sancționare, instanța de fond în mod greșit a reținut că acest din urmă act este nemotivat, cuprinzând doar fapte generice.
Totodată, sancțiunea aplicată a fost corect individualizată, în raport cu gravitatea abaterilor, fiind vorba de o sancțiune mai puțin gravă (reținerea a 5% din salariu pe 3 luni), chiar dacă în cuprinsul actului nu se face trimitere expresă la temeiul de drept al individualizării sancțiunii, respectiv art. 65 alin. (4) din Legea nr. 188/1999.
Pentru considerentele menționate, Curtea a apreciat că nu există motive de anulare a actului administrativ atacat, astfel că în mod greșit, instanța de fond a admis acțiunea reclamantului-intimat, iar în baza art. 3041C. proc. civ., recursul a fost admis, modificându-se sentința atacată, în sensul respingerii acțiunii.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2375/2006. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2342/2006. Contencios → |
|---|
