ICCJ. Decizia nr. 2376/2006. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la data de 30 noiembrie 2001, la Judecătoria Odorheiu Secuiesc, reclamanta P.E. a chemat în judecată SC A. SA Lupeni, solicitând anularea parțială a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului seria M 07 nr. 1356 din 29 aprilie 1996, emis de Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, pentru suprafața de 665 mp teren, situată în comuna Corund, anularea parțială a încheierii de C.F. nr. 6934-6944 din 24 aprilie 1997, dezmembrarea terenului înscris în C.F. nr. 157, în suprafață de 1868 mp și constatarea că parcelele de 665 mp constituie proprietatea reclamantei.
La data de 14 februarie 2002, SC A. SA Lupeni a formulat cerere reconvențională, solicitând anularea titlului de proprietate nr. 42026 din 7 mai 2001, eliberat reclamantei de Comisia Județeană Harghita pentru aplicarea Legii nr. 18/1991, pentru suprafața de 665 mp, teren situat în comuna Corund, instanța dispunând citarea în cauză, în calitate de pârâți, a Prefecturii județului Harghita și a Consiliului Local Corund.
Prin sentința civilă nr. 1045 din 18 aprilie 2002, Judecătoria Odorheiu Secuiesc a disjuns acțiunea principală privind anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului și a celorlalte cereri adiacente și a dispus declinarea competenței judecării acestor cereri în favoarea Curții de Apel Târgu Mureș.
Această din urmă instanță a dispus citarea în cauză a Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale care, prin întâmpinarea din 23 septembrie 2002, a invocat tardivitatea introducerii acțiunii și lipsa procedurii administrative prealabile, în raport cu dispozițiile art. 5 din Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990.
Prin sentința nr. 298 din 15 septembrie 2003, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios administrativ, a admis acțiunea și a dispus anularea parțială a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor, pentru suprafața de 665 mp, din totalul de 2093,67 mp, precum și obligarea pârâților Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale și SC A. SA Lupeni să restabilească împreună cu Judecătoria Odorheiu Secuiesc - Biroul de carte funciară, situația anterioară.
împotriva sentinței a declarat recurs, pârâta SC A. SA Lupeni, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin decizia nr. 1108 din 22 februarie 2005, înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis recursul declarat de SC A. SA, comuna Lupeni, județul Harghita, împotriva sentinței nr. 298 din 15 septembrie 2003, a Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios administrativ, a casat sentința atacată și a trimis cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe.
în urma judecării cauzei, prin sentința civilă nr. 180 din 20 iunie 2005, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios administrativ, a admis excepția invocată de pârâții Ministerul Agriculturii, Pădurilor, Apelor și Mediului și SC A. SA Lupeni și a respins, ca inadmisibilă, acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta P.E., vizând anularea în parte a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria MO nr. 1356 din 24 aprilie 1996. Totodată, a respins, ca rămasă fără obiect, acțiunea reconvențională formulată de pârâta SC A. SA Lupeni.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut termenul în care partea ale cărei interese sau drepturi subiective au fost încălcate, respectiv reclamanta, putea ataca actul administrativ vătămător (certificatul de atestare a dreptului de proprietate al pârâtei SC A. SA Lupeni și, implicit, încheierea de intabulare a acestui drept), a început să curgă de la data intabulării în C.F. a dreptului de proprietate, și anume, 24 aprilie 1997.
A mai reținut Curtea de Apel Târgu Mureș, că de la data de 24 aprilie 1997, reclamanta putea promova reclamație administrativă întemeiată pe dispozițiile art. 5 din Legea nr. 29/1990, în vigoare la acea dată, neîndeplinirea acestei proceduri prealabile constituind un fine de neprimire, astfel încât reclamanta nu are posibilitatea să se adreseze în mod direct instanței de contencios administrativ.
Instanța de fond a concluzionat că excepția inadmisibilității invocată de pârâții SC A. SA Lupeni și Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale este întemeiată și în consecință, nu mai există nici interesul pârâtei SC A. SA Lupeni, în susținerea cererii reconvenționale.
împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, reclamanta P.E., solicitând casarea sentinței, rejudecarea cauzei și pe fond, admiterea acțiunii.
în motivarea recursului, întemeiat în drept pe prevederile art. 3041C. proc. civ., recurenta-reclamantă a arătat că hotărârea atacată a fost pronunțată de o instanță necompetentă, deoarece soluționarea acțiunii sale, având ca obiect anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate și a cererii reconvenționale având ca obiect anularea titlului de proprietate emis, în temeiul Legii nr. 18/1991, intra în competența instanței civile.
Cu privire la procedura prealabilă impusă de art. 5 din Legea nr. 29/1990, recurenta-reclamantă a arătat, pe de o parte, că proprietarul tabular nu a cunoscut modificările efectuate în evidențele C.F., decât după expirarea termenului prevăzut în dispoziția legală menționată, iar pe de altă parte, că pricina trebuia să fie soluționată de instanța civilă, nefiind aplicabilă procedura contenciosului administrativ.
Intimații-pârâți Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale și Consiliul Local al comunei Corund, prin Primarul comunei, au depus la dosar, întâmpinare, prin care au solicitat respingerea recursului.
Analizând cu prioritate, în temeiul art. 137 alin. (1) C. proc. civ., excepția netimbrării recursului, invocată din oficiu, Curtea a constatat că, potrivit art. 20 alin. (1) din Legea nr. 146/1997, taxele de timbru se plătesc anticipat.
Dacă taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantumul legal, în momentul înregistrării acțiunii sau cererii, ori dacă, în cursul procesului, apar elemente care determină o valoare mai mare, instanța va pune în vedere părții, să achite suma datorată până la primul termen de judecată, conform art. 20 alin. (2) din Legea nr. 146/1997.
Recurenta-reclamantă nu și-a îndeplinit obligația impusă de prevederile legale menționate, deși a fost citată, pentru primul termen de judecată, cu indicarea sumei datorate potrivit art. 11 alin. (1), corelat cu art. 3 lit. m) din Legea nr. 146/1997.
Având în vedere această împrejurare, Curtea a anulat recursul, ca netimbrat, aplicând sancțiunea procedurală prevăzută de art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2381/2006. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2375/2006. Contencios → |
|---|
