ICCJ. Decizia nr. 2397/2006. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Călărași, sub nr. 1753 din 17 octombrie 2005, reclamantul V.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Asigurărilor de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Siguranței Naționale și Autorității Judecătorești, anularea actului administrativ nr. CR 24271/2005, emis de pârâtă și obligarea pârâtei, să-i restituie suma reținută cu titlu de contribuție C.A.S. (7%), în valoare de 12.177.332 lei, în perioada 1 ianuarie 2003 - 31 martie 2001, plus dobânda aferentă, de la data reținerii și până la data executării integrale a obligației de plată.
Prin sentința civilă nr. 788 din 11 noiembrie 2005, Tribunalul Călărași a admis excepția de necompetentă materială invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, reținând că actul administrativ atacat este emis de o autoritate publică centrală.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, sub nr. 38484/2/2005.
Prin sentința civilă nr. 597 din 13 martie 2005, Curtea de Apel București a admis excepția necompetenței materiale a Curții de Apel București, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Călărași și, constatând că s-a ivit conflict negativ de competență, a înaintat dosarul înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării acestuia.
în motivarea soluției, Curtea de Apel București a reținut că potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, litigiile care privesc taxe, impozite, contribuții, datorii vamale și accesorii ale acestora de până la 5 miliarde lei, se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, chiar dacă emitentul actului este o autoritate publică centrală.
Astfel învestită, în vederea pronunțării regulatorului de competență, în temeiul art. 21 și a art. 22 alin. (3) C. proc. civ., Curtea a constatat că în cauză există conflict de competență, potrivit art. 20 pct. 2 C. proc. civ., două instanțe declinându-și reciproc competența judecării pricinii, prin hotărâri irevocabile.
Analizând obiectul și temeiurile de fapt și de drept ale cererii de chemare în judecată, Curtea a constatat că reclamantul a solicitat anularea unui act administrativ emis de o instituție publică centrală - Casa Asigurărilor de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Siguranței Naționale și Autorității Judecătorești, invocând nelegalitatea reținerii unor sume de bani cu titlu de contribuție de asigurări sociale de sănătate și solicitând, totodată, restituirea sumei totale de 12.177.332 lei.
în motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că a solicitat restituirea sumelor reținute, în temeiul dispozițiilor art. 112 alin. (1) lit. d) din O.G. nr. 92/2003, privind Codul de procedură fiscală, republicată.
Pârâta i-a respins însă cererea, în mod nejustificat, fără să țină seama de prevederile art. 99 alin. (1) și art. 141 din Legea nr. 92/1992, în temeiul cărora reclamantul beneficiază în mod gratuit de asistență medicală, medicamente și proteze.
în drept, cererea a fost întemeiată pe prevederile Legii nr. 554/2004, ale O.G. nr. 92/1993, ale Ordinului ministrului finanțelor publice nr. 1899/2004 și ale deciziei Președintelui C.N.A.S. nr. 140/2005.
Potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale și accesorii ale acestora, de până la 500.000 lei (RON), se soluționează, în fond, de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc impozite și taxe, contribuții, datorii vamale și accesorii ale acestora, mai mari de 500.000 lei (RON), se soluționează, în fond, de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege specială nu se prevede altfel.
Din interpretarea logică și gramaticală a acestui text, rezultă că tribunalele sunt instanțele competente să soluționeze în fond cererile privind taxe și impozite, contribuții, datorii vamale și accesorii ale acestora de până la 500.000 lei (RON), indiferent dacă autoritatea publică emitentă este centrală sau locală, competența materială pentru cauzele cu acest obiect fiind stabilită în funcție de criteriul valoric.
Normele speciale cuprinse în Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 au caracter derogatoriu față de normele de competență cuprinse în art. 3 pct. 1 C. proc. civ., care constituie dreptul comun în materie.
în temeiul art. 28 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, dispozițiile legii contenciosului administrativ se completează cu prevederile Codului de procedură civilă, numai în măsura în care acestea din urmă nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de autoritate dintre autoritățile publice, pe de o parte, și persoanele vătămate în drepturile sau intereselor lor legitime, pe de altă parte, precum și cu procedura reglementată de prezenta lege.
în raport cu aceste considerente, având în vedere că valoarea contribuției deduse judecății este sub 500.000 lei (RON), în temeiul art. 22 alin. (3) C. proc. civ., Curtea a stabilit competența Tribunalului Călărași în soluționarea cauzei.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2404/2006. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2381/2006. Contencios → |
|---|
