ICCJ. Decizia nr. 2404/2006. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la 4 ianuarie 2006, reclamanta T.D. a chemat în judecată Agenția Națională a Funcționarilor Publici, Ministerul Sănătății și Direcția de Sănătate Publică Dolj, solicitând anularea concursului organizat în perioada 16 - 17 ianuarie 2006 pentru ocuparea posturilor de director executiv și de director executiv adjunct medicină preventivă la Direcția de Sănătate Publică Dolj și suspendarea susținerii concursului, până la soluționarea acțiunii de față.
în motivarea acțiunii, reclamanta arată că a fost reintegrată în funcția de director executiv adjunct medicină preventivă la Direcția de Sănătate Publică Dolj, prin hotărâre judecătorească, însă se urmărește ca această hotărâre să nu-și producă efecte, prin încercarea de a se titulariza pe acest post o altă persoană.
Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 45 din 10 februarie 2006, a admis acțiunea, în sensul că a fost anulat concursul organizat de Agenția Națională a Funcționarilor Publici, pentru ocuparea funcției de director executiv adjunct medicină preventivă la Direcția de Sănătate Publică Dolj și a respins excepțiile privitoare la lipsa plângerii prealabile, prematuritatea acțiunii și a rămânerii fără obiect a cererii de suspendare a concursului, excepții invocate de pârâți.
Instanța reține că excepțiile ridicate de pârâți sunt neîntemeiate, pentru că reclamanta s-a adresat Agenției Naționale a Funcționarilor Publici, anterior introducerii acțiunii, dar nu a primit nici un răspuns de la aceasta și că instanța a dispus, prin încheierea ședinței publice de la 12 ianuarie 2006, suspendarea concursului.
Mai reține că la scurt timp de la pronunțarea hotărârii prin care a fost reintegrată reclamanta, în funcția de conducere avută anterior, s-a dispus organizarea concursului pentru ocuparea acestei funcții, împrejurare de natură să aducă vătămare reclamantei în interesul său legitim de a ocupa postul de director executiv adjunct, ținându-se cont și că în situația în care această hotărâre ar rămâne definitivă, s-ar crea consecințe negative, atât pentru cel care ar câștiga concursul, cât și pentru reclamantă.
Ministerul Sănătății a declarat recurs împotriva încheierii ședinței publice de la 12 ianuarie 2006, ca și a sentinței nr. 45 din 10 februarie 2006, iar Agenția Națională a Funcționarilor Publici a declarat recurs împotriva sentinței nr. 45/2006.
Primul pârât critică încheierea, pentru faptul că instanța nu s-a pronunțat asupra excepțiilor invocate înainte de soluționarea fondului și că în cauză nu s-a dovedit paguba iminentă pe care reclamanta s-ar putea să o sufere urmare a organizării concursului.
în ce privește recursul promovat împotriva sentinței, și-l întemeiază pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susținând că reclamanta nu era vătămată în interesul legitim, pentru că sentința prin care s-a dispus anularea ordinului de trecere într-o funcție de execuție, a fost recurată, iar recursul suspendă executarea.
Menționează că, chiar reclamanta a cerut trecerea sa din funcția de director executiv, în funcția de șef serviciu supravegherea stării de sănătate, începând cu 28 aprilie 2005, în baza căreia s-a emis Ordinul nr. 161/2005 al ministrului sănătății, dar pentru că funcția de conducere pe care a fost trecută reclamanta, a fost ocupată de o altă persoană, s-a emis Ordinul nr. 167/2005, prin care i s-a oferit o altă funcție publică.
Agenția Națională a Funcționarilor Publici critică sentința, pentru nelegalitate, susținând că, la cererea reclamantei, a suspendat concursul pentru ocuparea funcției de director adjunct medicină preventivă la Direcția de Sănătate Publică Dolj, însă aceasta nu a mai așteptat răspuns din partea Agenției Naționale a Funcționarilor Publici, ci a introdus acțiune la instanța de contencios administrativ, astfel că acțiunea era prematur introdusă, inadmisibilă și rămasă fără obiect.
Ca atare, consideră că instanța a respins greșit excepțiile invocate, deoarece i-a răspuns reclamantei, la plângere, prin adresa nr. 830058 din 16 ianuarie 2005, în interiorul termenului legal de 30 de zile, iar reclamanta a promovat acțiunea, fără să mai aștepte răspunsul său, iar cererea de suspendare a concursului a rămas fără obiect, pentru că nici nu a fost organizat un astfel de concurs.
Referitor la fondul cauzei, menționează că instanța nu a reținut faptul că, după ce reclamanta a obținut sentința nr. 511/2005, de reintegrare în funcția de director executiv adjunct, a fost suspendat concursul, pentru ocuparea acestei funcții, situație în care cererile privind suspendarea concursului și anularea lui pentru ocuparea funcției respective, au rămas fără obiect, iar cererile pentru ocuparea unei alte funcții publice sunt lipsite de interes.
Recursurile declarate de Ministerul Sănătății împotriva încheierii ședinței publice de la 12 ianuarie 2006 și a sentinței nr. 45 din 10 februarie 2006, se vor respinge ca fiind promovate de o persoană fără calitate.
Conform prevederilor art. 67 alin. (1) C. proc. civ. "Părțile pot să exercite drepturile procedurale personal sau prin mandatar", iar prin art. 68 alin. (1) din același cod se stabilește că "Procura pentru exercițiul dreptului de chemare în judecată sau de reprezentare în judecată trebuie făcută prin înscris sub semnătură legalizată".
Conform dispozițiilor art. 46 alin. (1) din Legea nr. 90/2001, "Conducerea ministerelor se exercită de miniștri", iar alin. (1) din același articol stabilește că "Ministrul reprezintă ministerul în raporturile cu celelalte autorități publice, cu persoanele juridice din țară și din străinătate, precum și în justiție".
Art. 7 alin. (2) din H.G. nr. 168/2005, privind organizarea și funcționarea Ministerului Sănătății, prevede că "Ministrul sănătății conduce întreaga activitate a Ministerului Sănătății și îl reprezintă în raporturile cu celelalte ministere, cu alte autorități și organizații, precum și cu persoane fizice sau juridice din țară sau din străinătate".
Din dispozițiile normative menționate mai sus rezultă că ministrul sănătății este persoana care reprezintă ministerul în justiție, personal sau mandatează o altă persoană care să-l reprezinte.
în cauza de față, cele două recursuri sunt semnate de un șef de serviciu din cadrul Ministerului Sănătății, pentru acest minister, dar nu s-a depus la dosar nici o dovadă din care să rezulte că respectiva persoană a fost împuternicită de către ministru, să promoveze în numele acestuia, cele două recursuri.
Ca atare, recursurile se vor respinge, pentru că s-au promovat de către o persoană fără calitate.
Referitor la recursul declarat de Agenția Națională a Funcționarilor Publici împotriva aceleiași sentințe, înalta Curte l-a respins ca nefondat.
Susținerea recurentei, că instanța de fond a respins greșit excepțiile privitoare la prematuritatea introducerii acțiunii, inadmisibilitatea acesteia și la cea a rămânerii acțiunii ca fără obiect, este neîntemeiată.
Chiar dacă intimata a introdus acțiunea, fără să mai aștepte trecerea termenului de 30 de zile în care recurenta trebuia să-i răspundă la plângerea prealabilă, trebuie avută în vedere urgența unei astfel de acțiuni, ținându-se cont că se stabilise desfășurarea concursului pentru ocuparea funcției de director executiv adjunct medicină preventivă la Direcția de Sănătate Publică Dolj, la o dată foarte apropiată.
De aceea, nu se reține că acțiunea a fost prematur introdusă și nici că era inadmisibilă.
Nici cererea intimatei-reclamante, de suspendare a concursului, nu poate fi considerată ca rămasă fără obiect, deoarece chiar dacă s-a dispus de către instanță, suspendarea desfășurării concursului pentru funcția de director executiv adjunct, iar Agenția Națională a Funcționarilor Publici nu a mai organizat acest concurs, trebuie avut în vedere că numai după ce intimata-reclamantă a cerut a se suspenda desfășurarea concursului, s-au luat măsurile menționate.
Agenția Națională a Funcționarilor Publici era obligată să revină asupra acestui concurs, pentru că între timp s-a dispus reintegrarea intimatei-reclamante în funcția de director executiv adjunct la Direcția de Sănătate Publică Dolj, prin sentința nr. 511 din 20 noiembrie 2005, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, rămasă irevocabilă ca urmare a respingerii recursurilor declarate de Ministerul Sănătății și Direcția de Sănătate Publică Dolj, prin decizia nr. 1376 din 19 aprilie 2006 a înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.
Corect a procedat instanța de fond, prin măsura anulării concursului pentru ocuparea funcției de director executiv adjunct la Direcția de Sănătate Publică Dolj, deoarece, așa cum susține și recurenta, ea nu a mai organizat acest concurs, dar nu a făcut nici o referire asupra faptului că în viitor nu va proceda la fel, iar pentru a se evita o astfel de situație, s-a prevăzut expres în dispozitivul hotărârii că se anulează concursul pentru ocuparea acestei funcții.
Pentru considerentele arătate mai sus, recursul promovat de Agenția Națională a Funcționarilor Publici a fost respins ca nefondat, în temeiul art. 299 și 312 C. proc. civ.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2388/2006. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2397/2006. Contencios → |
|---|
