ICCJ. Decizia nr. 2405/2006. Contencios
| Comentarii |
|
Prin sentința civilă nr. 1240/2005, Curtea de Apel București a respins excepția de nelegalitate a H.G. nr. 2439/2004, ca inadmisibilă; a respins excepția autorității de lucru judecat, ca neîntemeiată; a respins acțiunea formulată de reclamanta SC P.I. SA Balotești împotriva pârâților Guvernul României și Primăria comunei Afumați, ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că reclamanta are drept de concesiune obținut de la titularul dreptului de administrare, însă dreptul său nu a fost vătămat, întrucât aceste terenuri ar fi trebuit să se regăsească în inventarul bunurilor din domeniul public al statului.
în lipsa unei hotărâri de guvern emisă în temeiul art. 20 din Legea nr. 213/1998, anterior hotărârii contestate, reclamanta, concluzionează prima instanță, nu poate invoca nici o vătămare privind proprietatea.
împotriva acestei hotărâri judecătorești a formulat recurs, SC P.I. SA Balotești, criticând-o ca nelegală, întrucât instanța de fond a interpretat greșit dispozițiile Legii nr. 213/1998 și ale Legii nr. 554/2004, vis-a-vis de dreptul său protejat de lege și vătămat prin actul administrativ contestat.
Arată recurenta, că terenurile în litigiu sunt proprietate de stat, în prezent administrate de C.N. A.F.P., iar construcțiile sunt proprietatea recurentei, făcând parte din capitalul social al acesteia.
Temeiul juridic referitor la titlul de proprietate al statului, îl constituie conform celor arătate de recurentă, dispozițiile Legii nr. 18/1991 și prevederile O.U.G. nr. 198/2001.
Se mai arată în recurs că instanța de fond a greșit, când a apreciat că dreptul de recurentei nu a fost vătămat prin H.G. nr. 2439/2004, întrucât societății îi este îngrădit dreptul de proprietate asupra construcțiilor aflate pe terenul proprietate de stat.
Recursul este nefondat și va fi respins pentru următoarele considerente:
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu motivele de recurs și ale dispozițiilor art. 3041 C. proc. civ., înalta Curte de Casație și Justiție a reținut următoarele:
Conform prevederilor art. 1 din Legea nr. 554/2004, persoana vătămată într-un drept al său, de interes legitim, de o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termen a unei cereri, poate să obțină recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului sau refacerea pagubei.
Din probele dosarului rezultă fără posibilitate de tăgadă că recurenta nu este titulară a dreptului de proprietate asupra terenurilor, care fac obiectul cererii inițiale, acestea sunt doar concesionate conform Legii nr. 268/2002. Prin urmare, dreptul de concesiune nu poate fi opus dreptului de proprietate, dispozițiile legale prin care a fost emisă hotărârea de Guvern în litigiu, fiind prevăzute de art. 18-24 din Legea nr. 213/1998. Efectul juridic al actului contestat, hotărârea de Guvern, este doar privitor la atestarea regimului juridic, care se diferențiază de regimul juridic al proprietății private care aparține unității administrativ-teritoriale.
Regimul juridic al proprietății publice nu poate fi înscris, în registrele de proprietate, decât asupra bunurilor care sunt proprietatea unităților administrativ-teritoriale, întrucât persoanele fizice ori juridice nu pot avea în proprietate, bunuri cu regim juridic al proprietății publice.
Situația de față nu reprezintă modul de delimitare a proprietății publice, de proprietatea privată, aceasta făcându-se prin hotărârile consiliilor locale ori fiind atestată doar prin hotărârea de Guvern atacată.
Corect, instanța de fond a respins excepțiile invocate, respectiv autoritatea de lucru judecat și excepția de nelegalitate a H.G. nr. 2439/2004, cu motivare amplă, fondată în nici un caz pe prevederile art. 4 din Legea nr. 554/2004 care, în raport cu obiectul acțiunii, au condus curtea de apel, la concluzia că această excepție este inadmisibilă.
Fără putință de tăgadă, recurenta are un drept de concesiune obținut de la titularul dreptului de administrare; lipsa unei hotărâri de guvern, emisă în temeiul art. 20 din Legea nr. 213/1998, anterior hotărârii contestate, nu poate conduce la ideea că aceasta ar avea vreun drept vătămat conform dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 554/2004.
Corect, prima instanță a concluzionat și privitor la mijloacele fixe aflate în proprietatea recurentei, prin aceea că regimul juridic al acestora va fi reglementat separat, în raport cu proprietarul terenului.
Față de toate aceste considerente de fapt și de drept, înalta Curte de Casație și Justiție a apreciat că sentința atacată este legală și temeinică, motiv pentru care, conform art. 312 C. proc. civ., a respins recursul declarat de SC P.I. SA Balotești, ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2402/2006. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2388/2006. contencios → |
|---|
