ICCJ. Decizia nr. 2403/2006. Contencios. Anulare decizie Uniunea Naţionala a Barourilor din România. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2403/2006
Dosar nr. 698/1/2006
Şedinţa publică din 22 iunie 2006
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 4 august 2005, la Tribunalul Bistriţa-Năsăud, trimisă prin declinare de competenţăla Curtea de Apel Cluj, reclamantul C.O. a chemat în judecată Baroul Bistriţa Năsăud şi Uniunea Naţională a Barourilor din România, solicitând anularea actului administrativ nr. 153 din 25 octombrie 2004, emis de Baroul Bistriţa Năsăud, recunoaşterea dreptului său de a exercita profesia de avocat în cadrul Baroului Bistriţa Năsăud şi obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
Printr-o cerere ulterioară, a precizat obiectul pricinii, şi anume, anularea deciziei nr. 29/A din 12 octombrie 2004, a Consiliului Baroului Bistriţa Năsăud şi a deciziei nr. 64 din 17 iunie 2005 a Consiliului Uniunii Naţionale a Barourilor din România, recunoaşterea dreptului de a fi primit în profesia de avocat, cu scutire de examen şi obligarea pârâtelor, de a-l primi în cadrul Baroului Bistriţa Năsăud, ca avocat definitiv, precum şi obligarea acestora, la plata sumei de 6.000 RON, cu titlu de daune materiale, a sumei de 10.000 RON, cu titlu de daune morale şi la cheltuieli de judecată.
În motivarea acţiunii, reclamantul arată că a solicitat primirea în profesia de avocat, cu scutire de examen şi stagiu în cadrul Baroului Bistriţa Năsăud, depunând actele necesare, precum şi taxa solicitată, dar prin hotărârea Consiliului Baroului din data de 2 octombrie 2004, i s-a respins cererea, cu motivarea că nu îndeplineşte condiţiile legale pentru a fi primit în profesia de avocat, cu scutire de examen.
Mai arată că a contestat această măsură, la Uniunea Naţională a Barourilor din România, contestaţie ce i s-a respins prin Decizia nr. 64 din 17 iunie 2005, cu toate că nu se află în cazurile de incompatibilitate prevăzute de Legea nr. 51/1995 şi că împlineşte toate condiţiile cerute de legea respectivă.
Menţionează că plângerea penală formulată împotriva sa de Baroul Bistriţa Năsăud, a fost respinsă de către Judecătoria Bistriţa.
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 765 din 21 noiembrie 2005, a admis în parte acţiunea precizată, în sensul că a anulat cele două decizii contestate şi a respins cererile referitoare la plata daunelor materiale, a daunelor morale şi a cheltuielilor de judecată.
Instanţa reţine, în motivarea sentinţei, că cele două decizii au avut în vedere temeiuri de fapt care nu se regăsesc în dispoziţiile legale aplicabile, prevăzute de Legea nr. 51/1995, iar motivul de nedemnitate, prevăzut de art. 13 din lege, nu este aplicabil reclamantului, pentru că nu a fost condamnat pentru săvârşirea unei infracţiuni intenţionate de natură să aducă atingere prestigiului profesiei.
Reţine şi că instanţa nu este îndreptăţită decât să constate că reclamantul îndeplineşte condiţiile formale, pentru a fi primit în profesia de avocat, fără examen, prin anularea celor două decizii, însă nu poate obliga pârâţii să-l primească în Baroul Bistriţa Năsăud, ca avocat definitiv, atâta timp, cât nu au fost verificate şi celelalte condiţii stabilite de lege şi nici nu va acorda daunele materiale şi morale, ca şi cheltuielile de judecată pretinse, pentru că nu s-a dovedit existenţa pagubei suferite.
Împotriva sentinţei au declarat recurs, reclamantul şi pârâta Uniunea Naţională a Barourilor din România.
Reclamantul susţine că instanţa putea şi trebuia să oblige pârâţii să-l primească şi să-l înscrie în Baroul Bistriţa Năsăud, ca avocat definitiv, în temeiul art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, deoarece a îndeplinit toate condiţiile prevăzute de lege, pentru a putea fi primit în profesia de avocat, fără examen, în calitate de avocat definitiv.
Menţionează că şi în ce priveşte daunele morale, sentinţa este nelegală, pentru că i-au fost afectate credibilitatea şi imaginea publică.
Pârâta Uniunea Naţională a Barourilor din România critică sentinţa, pentru nelegalitate, considerând că instanţa nu a ţinut cont de dreptul pârâtelor de a aprecia dacă reclamantul întruneşte nu numai condiţiile prevăzute de art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995, republicată, dar şi cele stabilite prin art. 28 alin. (4) din Statutul profesiei de avocat [în prezent art. 18 alin. (4) din statut].
Susţine că reclamantul a avut o conduită imorală, exercitând atribuţii specifice avocatului în afara formelor de organizare prevăzute de Legea nr. 51/1995.
Intimata Baroul Bistriţa Năsăud a depus la dosar „Note de şedinţă", prin care solicită a se respinge recursul declarat de reclamant şi a se admite celălalt recurs, în sensul casării sentinţei şi respingerii în totalitate a acţiunii.
Arată că cererea recurentului-reclamant, de a fi primit în cadrul Baroului Bistriţa Năsăud, ca avocat definitiv, a rămas fără obiect, deoarece după pronunţarea sentinţei, acesta a depus cerere de reanalizare a cererii de primire în profesia de avocat, fără examen, cerere admisă de Consiliul Baroului, care a numit o comisie pentru verificarea cunoştinţelor recurentului-reclamant, iar în baza procesului-verbal întocmit de către comisia de audit, urmează să se hotărască de către Consiliul Baroului, asupra cererii.
A anexat la „Notele de şedinţă", copii de pe cererea prin care recurentul-reclamant a solicitat reanalizarea cererii iniţiale de primire în profesia de avocat, cu scutire de examen, de pe procesul-verbal din 6 martie 2006 al Comisiei de audit şi de pe lucrarea întocmită de recurent, cu ocazia verificării cunoştinţelor sale privitoare la profesia de avocat.
Analizând motivele de recurs invocate, ţinând cont de materialul probator administrat şi de dispoziţiile legale aplicabile în cauză, Înalta Curte reţine următoarele:
Recurentul-reclamant a solicitat să fie primit în profesia de avocat, cu scutire de examen, în cadrul Baroului Bistriţa-Năsăud, ca avocat definitiv, cerere ce i s-a refuzat de către Baroul Bistriţa-Năsăud şi de Uniunea Naţională a Barourilor din România, prin deciziile nr. 29 din 12 octombrie 2004, respectiv nr. 64 din 17 iunie 2005.
Susţine că a îndeplinit funcţia de consilier juridic o perioadă de 32 ani, că îndeplineşte condiţiile prevăzute de Legea nr. 51/1995 şi că nu se află în situaţiile de incompatibilitate stabilite de această lege.
Intimata i-a respins cererea, cu motivarea că nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege, pentru a fi primit în profesia de avocat, cu scutire de examen, deoarece este pensionat de boală din sectorul de stat, a fost înscris într-o societate comercială, şi-a deschis un birou de consultanţă juridică şi reprezentare şi că împotriva sa a fost formulată o plângere penală pentru exercitarea unei meserii fără autorizaţie.
Recurenta-pârâta a reţinut că e neîntemeiată contestaţia formulată împotriva Baroului, însuşindu-şi motivele avute în vedere de către Barou.
Instanţa de fond şi-a însuşit, în general, punctul de vedere susţinut de recurentul-reclamant şi a considerat că acesta îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995, pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, republicată şi completată.
Este adevărat că îndeplineşte aceste condiţii, dar noţiunea „poate fi primit în profesie" o interpretează în sensul că persoana solicitantă care îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995, trebuie primită obligatoriu în profesia de avocat, cu scutire de examen, opinie ce nu poate fi însuşită şi de către instanţa de recurs, pentru că „poate" nu este tot una cu „trebuie", cel care decide, având posibilitatea să aprecieze de la caz la caz, dacă admite sau nu cererea, însă dreptul de apreciere trebuie să fie corect, nu abuziv.
Dar instanţa de fond nu a ţinut cont de faptul că asupra recurentului-reclamant existau puternice dubii în ce priveşte moralitatea şi demnitatea sa, condiţii prevăzute de art. 18 alin. (4) din Statutul profesiei de avocat.
Astfel, este de necontestat că împotriva sa a fost promovată o plângere penală de către Baroul Bistriţa Năsăud, prin care era reclamat pentru exercitarea atribuţiilor specifice avocatului, în afara formelor de organizare stabilite prin Legea nr. 51/1995.
Trebuie reţinută şi împrejurarea că în perioada desfăşurării acestui proces, recurentul-reclamant s-a adresat cu o nouă cerere de primire în profesia de avocat, cu scutire de examen, cerere ce i s-a respins prin Decizia nr. 23 din 19 mai 2006 a Consiliului Baroului Bistriţa Năsăud, cu motivarea că în urma verificării cunoştinţelor cu privire la organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, s-a constatat că nu deţine cunoştinţe minime în acest sens.
Deci, pe de o parte, dubiile serioase ce există în ce priveşte moralitatea şi demnitatea recurentului-reclamant, iar pe de altă parte, lipsa unor cunoştinţe minime referitoare la organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, sunt motive suficiente care să ducă la constatarea că nu se impunea ca cererea acestuia de primire în profesia de avocat, cu scutire de examen, să fie admisă.
De aceea, în temeiul art. 312 şi 314 C. proc. civ. şi a art. 10 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, se va admite recursul declarat de Uniunea Naţională Avocaţilor din România, va fi casată sentinţa recurată, iar pe fond, se va respinge acţiunea formulată de reclamantul C.O., aşa cum a fost precizată, ca neîntemeiată.
Ca o consecinţă a acestei soluţii, va fi respins recursul declarat de recurentul-reclamant împotriva aceleiaşi sentinţe, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Uniunea Naţională a Barourilor din România împotriva sentinţei civile nr. 765 din 21 noiembrie 2005 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi pe fond, respinge acţiunea, ca neîntemeiată.
Respinge recursul declarat de reclamantul C.O. împotriva aceleiaşi sentinţe, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 iunie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2401/2006. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 2406/2006. Contencios. Anulare acte de control... → |
|---|
