ICCJ. Decizia nr. 2413/2006. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.2413/2006
Dosar nr. 3848/2005
nr. 15764/1/2005
Şedinţa publică din 27 iunie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta SC C.E. SRL Craiova a chemat în judecată Ministerul Finanţelor Publice - Comisia de autorizare a jocurilor de noroc, solicitând instanţei ca, în contradictoriu cu aceasta, să dispună suspendarea executării hotărârii nr. 397338 din 14 octombrie 2005, emisă de pârâtă, în baza art. 44 din Legea nr. 554/2004, până la soluţionarea pe fond a acţiunii în anulare a acestui act administrativ.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că prin hotărârea contestată, pârâta a dispus suspendarea activităţii sale de exploatare a jocurilor de noroc de tip cazinou, pe o perioadă de 3 luni, pentru nerespectarea prevederilor art. 51 alin. (2) şi (3) din HG nr. 251/1999, măsură nelegală, abuzivă şi vătămătoare, luată cu nerespectarea art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 489 din 17 noiembrie 2005, a admis cererea de suspendare formulată de reclamanta SC C.E. SRL Craiova şi a dispus suspendarea hotărârii nr. 397338 din 14 octombrie 2005, până la pronunţarea instanţei de fond.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv cauzele temeinic justificate pe aspectul legalităţii aparente a actului administrativ contestat şi sub aspectul prevenirii unei pagube iminente pentru reclamantă.
Împotriva acestei sentinţe, considerată nelegală şi netemeinică, a declarat recurs, Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Dolj, în numele şi pentru Ministerul Finanţelor Publice.
Recurenta a susţinut în esenţă că:
1). hotărârea a fost dată cu încălcarea competenţei altei instanţe, întrucât instanţa de fond nu a analizat faptul că reclamanta a sesizat pentru prima oară Curtea de Apel Bucureşti, exercitându-şi dreptul de a alege instanţa competentă [art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ];
2). hotărârea pronunţată a fost dată cu aplicarea greşită a legii, întrucât în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile art. 14 şi 15 din Legea nr. 554/2004.
Pe fondul cauzei a arătat că susţinerea reclamantei, conform căreia în hotărâre este indicat eronat temeiul legal al sancţiunii, nu are nici un suport real, atâta timp, cât, în actul administrativ se stipulează ca temei legal, art. 39 din HG nr. 251/1999.
Referitor la faptul că sancţiunea contravenţională a amenzii a fost suspendată ca efect al plângerii formulate împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor, s-a susţinut că se face confuzie între regimul sancţionator reglementat de dispoziţiile HG nr. 251/1999 şi cel reglementat de dispoziţiile OG nr. 2/2001.
Recursul este întemeiat, pentru următoarele considerente:
La termenul din 10 noiembrie 2005, în faţa Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, Ministerul Finanţelor Publice - Comisia de autorizare a jocurilor de noroc a invocat excepţia lipsei competenţei teritoriale a acestei instanţe, pe considerentul că SC C.E. SRL a mai introdus două cereri de suspendare a hotărârii Comisiei de autorizare a jocurilor de noroc la Curtea de Apel Bucureşti.
Excepţia a fost respinsă ca nefondată, reţinându-se că instanţa competentă să soluţioneze cererea de suspendare este instanţa competentă să soluţioneze fondul cauzei, ori, din înscrisurile depuse de reclamantă, se constată că acţiunea acesteia, pentru anularea actului administrativ nr. 1373/A/2005, a fost înregistrată la Curtea de Apel Craiova.
Referitor la cealaltă instanţă, respectiv Curtea de Apel Bucureşti, aceasta, prin încheierea din 7 noiembrie 2005, a luat act de renunţarea la judecată a reclamantei, cererea având ca obiect suspendarea hotărârii nr. 397338 din 14 octombrie 2005, a Comisiei pentru autorizarea jocurilor de noroc.
Din cele de mai sus, rezultă că instanţa de fond a fost legal sesizată (Curtea de Apel Craiova).
Pe fond, din analiza actelor şi lucrărilor dosarului, se constată că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv cazurile bine justificate şi iminenţa producerii unei pagube iminente.
Suspendarea licenţei de exploatare a jocurilor de noroc de tip cazinou, pentru o perioadă de 3 luni, a fost luată ca o consecinţă a nerespectării condiţiilor privind organizarea, autorizarea şi exploatarea jocurilor de noroc, reglementate de HG nr. 251/1999.
Potrivit art. 39 din acest act normativ, în toate cazinourile, întreaga activitate din sălile de joc, casierie şi recepţie trebuie supravegheată, în mod obligatoriu, prin circuit închis de televiziune şi înregistrată video pe toată durata programului.
În cazul reclamantei, aşa cum rezultă din preambulul hotărârii nr. 397338 din 14 octombrie 2005, cât şi din dispozitivul acesteia, faptele care au atras aplicarea suspendării licenţei, au fost neasigurarea permanentă prin sistemul video a întregii activităţi, neasigurarea funcţionării instalaţiilor la nivelul existent în momentul autorizării etc., astfel că eventualele pagube produse ar fi putut fi evitate prin desfăşurarea activităţii potrivit acestor dispoziţii legale.
Referitor la aspectul reţinut de instanţa de fond, potrivit căruia măsura suspendării licenţei pentru exploatarea jocurilor de noroc ar avea caracter complementar faţă de măsura sancţionării contravenţionale, urmează să se constate că se face o vădită confuzie între regimul sancţionator reglementat de dispoziţiile HG nr. 251/1999 şi cel reglementat de OG nr. 2/2001, acesta din urmă neaplicându-se în cauză, în caz contrar dispoziţiile HG nr. 251/1999 ar fi lipsite de conţinut.
Faţă de cele de mai sus, se constată că recursul este fondat, urmând a fi admis, a se modifica în tot sentinţa atacată şi a se respinge, ca neîntemeiată, cererea de suspendare formulată de SC C.E. SRL.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Ministerul Finanţelor Publice, prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Dolj, împotriva încheierii de şedinţă din 10 noiembrie 2005 şi a sentinţei civile nr. 489 din 17 noiembrie 2005 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică în tot sentinţa atacată şi în fond, respinge cererea de suspendare a executării hotărârii nr. 397338 din 14 octombrie 2005, emisă de Comisia de autorizare a jocurilor de noroc din cadrul Ministerului Finanţelor Publice, ca neîntemeiată.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 iunie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2409/2006. Contencios. Excepţie nelegalitate... | ICCJ. Decizia nr. 2414/2006. Contencios. Anulare act... → |
|---|
