ICCJ. Decizia nr. 2409/2006. Contencios. Excepţie nelegalitate act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2409/2006
Dosar nr. 7245/1/2006
Şedinţa publică din 27 iunie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 519 din 6 martie 2006, a Curţii de Apel Bucureşti, pronunţată în dosarul nr. 40808/1/2004, a fost respinsă, ca neîntemeiată, excepţia de nelegalitate invocată de reclamantele S.A. şi C.M.S., cu privire la HG nr. 1353/2001 - Anexa nr. IV poziţia 37, de atestare a domeniului public al municipiului Urziceni.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că reclamantele au solicitat, în temeiul Legii nr. 10/2001, restituirea în natură a unui teren de 540 mp, care se include în suprafaţa de 6232 mp a „Parcului Teoharie", înscrisă cu această denumire în HG nr. 1353/2001, cu menţiunea temeiului juridic: Legea nr. 213/1998 şi HG nr. 548/1999.
A constatat instanţa că, în aplicarea Legii nr. 213/1998 şi a HG nr. 548/1999, Consiliul Local al municipiului Urziceni şi-a însuşit inventarul bunurilor care alcătuiesc domeniul public al municipiului, prin Hotărârea nr. 51 din 25 august 1999, care nu a fost contestată în acel moment.
A reţinut instanţa că terenul denumit în anexă „Parcul Teoharie", a fost afectat uzului direct al publicului, cu destinaţia de parc, cu mult înainte de pronunţarea sentinţei de anulare a donaţiei de care se prevalează reclamantele, în cererea întemeiată pe Legea nr. 10/2001 şi că terenul şi-a păstrat afectaţiunea de parc, de la data intrării în vigoare a Legii nr. 18/1991 şi până la emiterea hotărârii nr. 51/1999 a Consiliului Local.
A apreciat instanţa că terenul a continuat să-şi păstreze afectaţiunea, nefiind trecut în domeniul privat al municipiului, conform art. 10 alin. (1) din Legea nr. 213/1998, astfel încât şi Hotărârea nr. 41 din 24 mai 2001 a Consiliului Local al municipiului Urziceni este legală, la fel ca şi HG nr. 1353/2001 care atestă apartenenţa la domeniul public al judeţului Ialomiţa, a terenului în litigiu.
Împotriva acestei sentinţe au declarat în termen, recursul de faţă, reclamantele, cererea fiind legal scutită de plata taxei de timbru.
În motivarea cererii se arată că sentinţa este nelegală şi netemeinică, întrucât:
- S-a pronunţat cu încălcarea sau aplicarea greşită a Legii nr. 10/2001, pentru că instanţa a interpretat greşit actul juridic dedus judecăţii (art. 304 pct. 8 C. proc. civ.). Susţin recurentele că instanţa nu a verificat legalitatea HG nr. 1353/2001, în raport cu criticile aduse de reclamante, ci a evocat istoricul preluării terenului de către stat. Consideră recurentele, că nici în această privinţă, a situaţiei de fapt, instanţa nu a verificat susţinerile reclamantelor, că terenul, la data intrării în vigoare a Legii nr. 18/1991, nu era în domeniul public al statului, ci în domeniul privat, în sensul art. 2 lit. d) şi art. 6 din această lege.
Invocă recurentele, nelegalitatea Hotărârilor nr. 51/1999 şi nr. 41/2001, prima întrucât nu a fost confirmată de către Guvern, prin hotărâre, a doua, întrucât a fost emisă după adoptarea Legii nr. 10/2001 şi după introducerea acţiunii de anulare a donaţiei.
- Este dată cu aplicarea greşită a Legii nr. 213/1998, Legii nr. 10/2001 şi a Legii nr. 215/2001 (art. 304 pct. 9 C. proc. civ.).
Susţin recurentele că instanţa nu a observat lipsa unei hotărâri a Consiliului Local Urziceni, prin care terenul să fi fost trecut din domeniul privat al statului, în domeniul public al municipiului Urziceni, aşa cum prevede art. 135 din Constituţia României.
Consideră recurentele, că absenţa din anexă, la poziţia 37, a datelor privind anul dobândirii şi valoarea de inventar a terenului, dovedesc că la data emiterii Hotărârii nr. 41/2001 a Consiliului Local, parcul public nu era construit.
Susţin recurentele, că legalitatea HG nr. 1353/2001 trebuia analizată în raport cu Legea nr. 10/2001, putându-se constata, astfel, că hotărârea respectivă e ilegală faţă de legea care înlătură abuzurile comise în perioada 1945 - 1989.
Arată recurentele, în fine, că anularea actului de donaţie forţată a terenului către Stat, are ca efect nulitatea de drept a actului prin care s-a atestat apartenenţa lui la domeniul public al municipiului.
Recursul nu se fondează.
1. Cererea reclamantelor a fost soluţionată de către instanţa de fond în procedura specială a excepţiei de nelegalitate, reglementată de art. 4 din Legea nr. 554/2004.
Actul atacat în speţă este o hotărâre a Guvernului care atestă bunurile din domeniul public al municipiului Urziceni.
Aşadar, controlul de legalitate a hotărârii se face obligatoriu prin raportare la Legea nr. 213/1998, privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia, în temeiul căreia Guvernul emite asemenea hotărâri de atestare.
Criticile reclamantelor, privind incidenţa Legii nr. 10/2001, nu sunt întemeiate, întrucât procedura de restituire, în natură sau în echivalent şi controlul de legalitate a acesteia sunt reglementate de norme speciale de drept civil.
De asemenea, criticile privind nelegalitatea hotărârilor consiliului local sunt inadmisibile în procedura excepţiei de nelegalitate, întrucât există o procedură specială de control prevăzută de Legea nr. 215/2001.
2. Legalitatea hotărârii Guvernului trebuie analizată şi în raport cu data emiterii sale şi cu documentaţia în temeiul căreia s-a emis.
Hotărârea Consiliului Local al municipiului Urziceni, prin care s-a însuşit inventarul, a fost emisă la 24 mai 2001; pe baza situaţiei juridice de la acel moment, terenul era un parc aflat în domeniul public al municipiului. Ca urmare, legalitatea hotărârii nu are legătură cu existenţa unei hotărâri anterioare care să fi trecut terenul în domeniul public al municipiului, deoarece făcea deja parte din acesta.
Absenţa din anexă a datelor privind momentul trecerii terenului, în domeniul public şi valoarea bunului nu pot fi o prezumţie a inexistenţei afectaţiunii terenului, ca „parc". Iar această afectaţiune de utilitate publică este dovedită de Hotărârea nr. 1/1993 a Consiliului Local al oraşului Urziceni, prin care s-a aprobat Planul urbanistic general al oraşului.
HG nr. 1353/2001 nu poate fi considerată nulă de drept, ca efect al unei hotărâri judecătoreşti civile. Aceasta din urmă nu face decât să anuleze un act civil (de donaţie) de înstrăinare a terenului, proprietatea autorilor reclamantelor.
Aşa fiind, ele au un titlu de proprietate valabil care le legitimează calitatea procesuală şi vocaţia la reparaţie, sub incidenţa Legii nr. 10/2001.
Dacă această reparaţie se va face în natură ori prin echivalent, este de competenţa instanţei civile să stabilească.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de S.A. şi C.M.S. împotriva sentinţei civile nr. 519 din 6 martie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 iunie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2408/2006. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 2413/2006. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
