ICCJ. Decizia nr. 2408/2006. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.2408/2006
Dosar nr. 2446/2005
nr. 10167/1/2005
Şedinţa publică din 22 iunie 2006
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea în contencios administrativ înregistrată la Curtea de Apel Alba Iulia, sub nr. 845 din 14 februarie 2005, în urma declinării competenţei de către Tribunalul Alba, reclamanţii Consiliul Local al municipiului Blaj, în numele şi pentru municipiul Blaj şi Primăria municipiului Blaj, au chemat în judecată pârâţii Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România şi Preşedintele Comisiei speciale de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, solicitând anularea deciziei nr. 448 din 6 decembrie 2004 şi obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acţiunii, reclamanţii au arătat că imobilul în litigiu se afla în domeniul public al municipiului Blaj, având destinaţia de utilitate publică, iar pe terenul în cauză, din anul 1987 s-a dat în folosinţă o construcţie nouă, situată lângă construcţia veche, ambele clădiri având destinaţia „Clubul copiilor". S-a arătat, de asemenea, că o parte din teren are destinaţia de parc şi căi de acces, neprecizându-se în cuprinsul deciziei, dacă s-a solicitat opţiunea, în temeiul art. 1 alin. (6) din Legea nr. 501/2002.
Ulterior, în cauză au formulat cerere de intervenţie în interes propriu, Mitropolia Bisericii Române Unită Greco-Catolică Blaj, judeţul Alba şi Inspectoratul Şcolar al judeţului Alba.
Curtea de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 131 din 27 mai 2005, a respins acţiunea în contencios administrativ, formulată de reclamanţii Consiliul Local al municipiului Blaj şi Primăria municipiului Blaj împotriva pârâţilor Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România şi Preşedintelui Comisiei speciale de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România. A respins cererile de intervenţie în interes propriu formulate de intervenienţii Mitropolia Bisericii Române Unită Greco-Catolică Blaj şi Inspectoratul Şcolar Judeţean Alba.
În motivarea soluţiei s-a reţinut că opţiunea prevăzută de art. 1 alin. (6) din OUG nr. 94/2000, aşa cum a fost aprobată şi completată prin Legea nr. 501/2002, aparţine exclusiv solicitantului restituirii, fiind lăsată exclusiv la îndemâna acestuia, şi nu altor persoane, în cauză această opţiune fiind exprimată prin cererea de retrocedare, de Mitropolia Română Unită cu Roma Greco-Catolică Blaj. S-a reţinut, de asemenea, că actele normative care reglementează retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase, nu conţin în privinţa restituirii, nici o distincţie privind apartenenţa bunului la domeniul public sau privat al statului sau al unităţilor administrativ-teritoriale, iar OUG nr. 94/2000 şi Legea de aprobare nr. 502/2002, având caracter special în raport cu alte acte normative anterioare, se aplică cu precădere.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recursuri, reclamanţii Consiliul Local al municipiului Blaj, în numele şi pentru municipiul Blaj şi Primăria municipiului Blaj şi intervenientul Inspectoratul Şcolar al judeţului Alba, invocând prevederile art. 304 pct. 7, 8, 9 şi 10 C. proc. civ. şi susţinând că instanţa de fond a dat o soluţie nelegală şi netemeinică.
Astfel, s-a susţinut că hotărârea este nelegală, fiind încălcate prevederile Legii nr. 213/1998, care declară că bunurile aparţinând domeniului public, sunt inalienabile, iar prin actul administrativ atacat au fost retrocedate bunuri aparţinând domeniului public al municipiului Blaj, atestat prin HG nr. 974/2002.
S-a mai susţinut că hotărârea este netemeinică, în cauză neefectuându-se probele necesare pentru delimitarea bunurilor imobile care au aparţinut mitropoliei, astfel că au fost retrocedate bunuri care nu au aparţinut acesteia: construcţia nouă edificată de municipiul Blaj, precum şi căile de acces, zonele verzi şi aleea de intrare în Parcul „Avram Iancu".
Recursurile sunt întemeiate.
1. Este necontestat că bunurile imobile, care au fost retrocedate prin Decizia nr. 448 din 6 decembrie 2004, adoptată de Comisia de aplicare a OUG nr. 94/2000, aparţin domeniului public al municipiului Blaj, aşa cum s-a atestat şi prin HG nr. 974/2002, Anexa nr. 4, poziţia 134, sub denumirea „Clubul copiilor şi elevilor", astfel că aceste bunuri au regimul juridic conferit de prevederile Legii nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia.
Raţionamentul instanţei de fond, potrivit căruia prevederile Legii nr. 213/1998 sunt inaplicabile, din moment ce OUG nr. 94/2000 nu face nici o distincţie între bunurile aparţinând domeniului public sau privat, atunci când reglementează retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, este greşit, fiind contrar concluziei care trebuie să rezulte în mod logic.
Într-adevăr, OUG nr. 94/2000 nu conţine reglementări distincte în raport cu apartenenţa bunurilor respective la domeniul public sau privat, dar această omisiune impune concluzia că rămâne aplicabilă reglementarea-cadru din legea generală: Legea nr. 213/1998, legiuitorul neînţelegând să instituie o reglementare specială prin OUG nr. 94/2000 pentru bunurile aparţinând domeniului public, prin care să deroge de la legea generală.
Că este aşa, rezultă şi din împrejurarea că, ulterior, la art. 1 a fost introdus alin. (7), potrivit căruia în situaţia în care imobilul retrocedat se află în domeniul public, acesta urmează a fi scos din domeniul public, potrivit dispoziţiilor Legii nr. 213/1998, în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a deciziei Comisiei speciale de retrocedare.
Deci, prin acest text a fost instituită o procedură specială derogatorie de la regimul reglementat în legea generală: Legea nr. 213/1998, iar instanţa de fond era datoare să se pronunţe în legătură cu procedura aplicabilă, în raport cu data emiterii actului administrativ atacat şi cu data intrării în vigoare a art. 1 alin. (7) din OUG nr. 94/2000. Numai în urma rezolvării acestei probleme, instanţa de fond era în măsură să aprecieze cu privire la legalitatea actului administrativ, în raport cu această apărare a reclamanţilor-recurenţi.
2. Dar instanţa de fond a dat o soluţie greşită, apreciind că, pentru construcţia nouă, sunt aplicabile dispoziţiile art. 4 alin. (4) din OUG nr. 94/2000, potrivit cărora litigiile legate de eventuale îmbunătăţiri aduse imobilelor care se retrocedează, vor fi soluţionate între proprietari şi chiriaşi.
Or, în cauză nu s-au pretins îmbunătăţiri la imobilul (Corpul 1) retrocedat, ci s-a susţinut că au fost retrocedate imobile care nu au aparţinut cultului intervenient, ceea ce impunea administrarea unui probatoriu suplimentar, eventual o expertiză judiciară, necesar verificării susţinerilor făcute de reclamanţii-recurenţi.
Având în vedere aceste considerente, urmează ca cele două recursuri să fie admise, sentinţa atacată să fie casată, iar cauza trimisă, pentru rejudecare, potrivit dezlegărilor date mai sus.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de Consiliul Local al municipiului Blaj, în numele şi pentru municipiul Blaj şi Primăria municipiului Blaj şi de Inspectoratul Şcolar al judeţului Alba, împotriva sentinţei civile nr. 131 din 27 mai 2005 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza, aceleiaşi instanţe, spre rejudecare.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 iunie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2406/2006. Contencios. Anulare acte de control... | ICCJ. Decizia nr. 2409/2006. Contencios. Excepţie nelegalitate... → |
|---|
