ICCJ. Decizia nr. 2416/2006. Contencios
| Comentarii |
|
Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 305 din 5 iulie 2005, a admis cererea formulată de reclamanta SC S. SRL Craiova, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Sănătății, Colegiul Farmaciștilor din România și SC F. SRL Craiova și a suspendat, în temeiul art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004, executarea autorizației de funcționare nr. 3447/12613 din 13 iulie 1998, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a acțiunii de fond, separat formulată de aceeași reclamantă, înregistrată sub nr. de dosar 639/A/2005, al aceleiași instanțe și având ca obiect anularea unor mențiuni din cuprinsul respectivei autorizații de funcționare.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că reclamanta a funcționat ca unitate de desfacere cu amănuntul, cu circuit deschis, în baza autorizației de funcționare nr. 3447/12613, emisă de Ministerul Sănătății, la data de 13 iulie 1998 și prin cererea de suspendare formulată a dovedit îndeplinirea celor două condiții legale, respectiv cazul bine justificat și paguba iminentă, pe de o parte prin motivele de nelegalitate și netemeinicie invocate în acțiunea principală, referitor la mențiunile ulterioare efectuate în cuprinsul autorizației nr. 3447/12613 din 1998, iar pe de alta, prin demonstrarea naturii juridice a deciziei și a consecințelor ei, care echivalează cu pierderea capacității de exercitare a activității de farmacie, valabilitatea autorizației de funcționare în discuție, emisă inițial pe numele SC S. SRL Craiova, fiind ulterior prelungită pe numele pârâtei SC F. SRL.
împotriva acestei hotărâri, în termen legal au formulat recurs, pârâtele SC F. SRL și Ministerul Sănătății, ambii criticând sentința pronunțată, pentru nelegalitate și netemeinicie.
Astfel, recurenta-pârâtă SC F. SRL a susținut, în primul rând, că în mod nejustificat, instanța de fond a soluționat cu celeritate cauza, încălcându-i, totodată, dreptul la apărare, acțiunea fiind soluționată la al doilea termen de judecată acordat, când apărătorul societății, din motive medicale, nu s-a putut prezenta.
S-a mai arătat că instanța de fond a dat o greșită apreciere probelor administrate, ignorând că de fapt reclamanta-intimată a renunțat la autorizația de funcționare nr. 3447/1998.
în fine, s-a mai arătat că întrucât, potrivit mențiunilor Ministerului Sănătății de pe respectiva autorizație, SC F. SRL era abilitată să desfășoare activități de farmacie, hotărârea de suspendare pronunțată îi produce prejudicii însemnate acestei recurente.
La rândul său, recurentul-pârât Ministerul Sănătății a criticat sentința instanței de fond, susținând, pe de o parte, prematuritatea cererii de suspendare și în același timp, tardivitatea acțiunii, invocând în drept prevederile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, referitoare la procedura formulării plângerii prealabile.
Recurenta-pârâtă a dezvoltat prin motivele sale de recurs, situația de fapt, indicând modul în care s-a emis inițial autorizația de funcționare nr. 3447/12613 din 13 iulie 1998 a farmaciei S., după care, la sesizarea chiar a reclamantei, în sensul suspendării activității la depozitul SC S. SRL, precum și a farmaciei, cedată către SC F. SRL, a recurs la înregistrările mențiunilor ulterioare pe autorizație, în favoarea SC F. SRL. Acestea sunt contestate de reclamanta-intimată, deoarece legislația în vigoare nu permite înființarea de noi farmacii, iar o autorizație neprelungită se anulează.
Recursurile nu sunt fondate.
înalta Curte, examinând criticile ambelor recurente, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, ca și în raport cu prevederile legale incidente, incluzând art. 3041C. proc. civ., a reținut netemeinicia acestora, pentru considerentele în continuare prezentate.
în primul rând, înalta Curte a reținut netemeinicia motivelor de recurs, prezentate de ambele recurente, în ceea ce privește aspectele legate de fondul cauzei, ce formează obiectul unui alt dosar și al unei judecăți separate, întrucât în mod logic și firesc acestea nu pot fi analizate în cadrul procesual de față.
Chiar admițând ideea că și în cursul unei acțiuni de suspendare a executării unui act administrativ, instanța poate "pipăi" fondul cauzei, înalta Curte a reținut că susținerile și criticile recurentei Ministerul Sănătății sunt neîntemeiate, întrucât vizează în amănunt modalitatea și motivele pentru care au fost efectuate pe autorizația de funcționare în discuție, mențiuni contestate de reclamanta-intimată, ceea ce nu poate constitui obiect de analiză, decât în acțiunea având ca obiect anularea acelor mențiuni.
Pentru aceleași rațiuni vor fi respinse, ca neîntemeiate, și criticile recurentului Ministerul Sănătății, referitoare la prematuritatea și în același timp, tardivitatea formulării acțiunii, prin raportare la prevederile art. 7 din Legea nr. 554/2004, reglementând procedura plângerii prealabile, neaplicabilă în cauză.
în ceea ce privește critica recurentei F., vizând încălcarea dreptului său la apărare, înalta Curte a reținut că și aceasta este nefondată și urmează a fi respinsă, întrucât din actele dosarului rezultă că instanța a acordat acestei recurente, un prim termen pentru lipsă de apărare, la 2 iunie 2005, iar ulterior, la 30 iunie 2005, când a și reținut cauza, spre soluționare, a amânat pronunțarea cu o săptămână, interval de timp suficient în care recurenta își putea prezenta punctul de vedere, prin depunerea de concluzii scrise, însă nu a făcut-o.
în fine, nefondate sunt și criticile ambelor recurente, vizând suspendarea propriu-zisă a executării autorizației în discuție, în condițiile în care înalta Curte a apreciat, ca și instanța de fond, că reclamanta-intimată a dovedit întrunirea cerințelor legale prevăzute de art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004. Nu s-ar putea susține, așa cum arată recurentele, că reclamanta-intimată nu ar suferi nici o pagubă, iminentă, atunci când indică că practic a pierdut autorizarea de funcționare a farmaciei, inițial acordată, în condițiile în care chiar recurentul Ministrul Sănătății recunoaște că în Craiova nu se pot, legal, deschide noi farmacii.
Este evident că prelungirea autorizației de funcționare a farmaciei, pe numele recurentei F., cel puțin până se va dovedi în ce condiții și dacă a fost sau nu legal făcută, este de natură a-i aduce iminente prejudicii, reclamantei-intimate, după cum corect a motivat și instanța de fond.
Față de cele sus arătate, apreciind ca legală și temeinică soluția instanței de fond, înalta Curte, în baza art. 312 C. proc. civ., a respins, ca nefondate, recursurile celor două pârâte-recurente.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2410/2006. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2407/2006. Contencios → |
|---|
