ICCJ. Decizia nr. 2410/2006. Contencios
| Comentarii |
|
Prin sentința nr. 52/CA din 11 aprilie 2006, Curtea de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins excepția de nelegalitate invocată de SC N.E. SRL Iași, având ca obiect Ordinul nr. 484 din 11 octombrie 2005, emis de A.N.P.C.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că prin instituirea Normelor de conduită comercială a prestatorilor de servicii în materia schimburilor valutare, conform ordinului în litigiu, nu poate fi vorba de încălcarea vreunui drept fundamental al agenților economici, ci doar de punerea în aplicare în acest domeniu, a unor reglementări preexistente în cuprinsul Legii nr. 21/1992 privind protecția consumatorilor.
împotriva acestei sentințe a declarat recurs, reclamanta SC N.E. SRL Iași, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și pentru greșita aplicare a legii, invocând în drept prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
în esență, prin motivele de recurs formulate, recurenta-reclamantă a apreciat că instanța de fond a dat o greșită interpretare legii, ignorând faptul că în cauză nu s-a contestat dreptul președintelui A.N.P.C., de a emite ordine, ci faptul că Ordinul său, nr. 484 din 11 octombrie 2005, privind unele măsuri de informare a consumatorilor, de către agenții economici care desfășoară activități de schimb valutar, contravine art. 45 din Constituția României și în general, prevederilor dreptului comercial, referitoare la comision și adaosul comercial.
S-a mai arătat că, deși în O.G. nr. 21/1992 nu se menționează obligația agenților economici de a afișa în exterior prețurile de vânzare-cumpărare a valutelor și nici nu sunt obligați agenții economici să includă comisionul în prețul de vânzare-cumpărare, acesta fiind negociabil cu fiecare client în parte, Ordinul nr. 484/2005, al Președintelui A.N.P.C., prevede expres și neinterpretabil că afișarea prețului de vânzare-cumpărare a tuturor valutelor trebuie făcută atât în interiorul, cât și în exteriorul caselor de schimb, în exterior, pe panouri care să fie în contrast cu cifrele și literele folosite, ceea ce în opinia recurentei, semnifică excluderea afișării pe geamuri sau vitrine.
în fine, recurenta a mai arătat că greșit a reținut instanța de fond, că prin amplasarea acestor panouri, de mari dimensiuni, nu este impusă o publicitate nedorită și că nu se încalcă în acest mod drepturile garantate de Constituție cu privire la liberul de acces al persoanei de a exercita o activitate economică și chiar la protecția persoanelor, integritatea corporală a operatorilor fiind asigurată numai în interiorul casei de schimb valutar.
Recursul este nefondat.
înalta Curte, examinând criticile recurentei-reclamante, prin prisma prevederilor legale incidente și în raport cu actele și lucrările dosarului, a constatat că acestea sunt neîntemeiate și ca atare, nu pot fi primite, cu consecința menținerii, ca legală și temeinică, a hotărârii instanței de fond, în considerarea celor în continuare arătate.
Ordinul nr. 484/2005, emis de Președintele A.N.P.C., privind unele măsuri de informare a consumatorilor, de către agenții economici care desfășoară activități de schimb valutar, a fost emis în temeiul prevederilor art. 1 și 8 din O.G. nr. 21/1992, privind protecția consumatorilor, republicată și modificată și din conținutul său nu rezultă că ar contraveni în vreun fel actului normativ în temeiul căruia a fost emis.
De altfel, înalta Curte nu poate să nu remarce că recurenta-reclamantă s-a aflat în imposibilitate de a indica și demonstra în ce fel se manifestă ilegalitatea invocată, respectiv, prin raportare la care anume texte de lege, mulțumindu-se să indice generic încălcarea prevederilor generale constituționale (art. 45) și a principiilor de drept comercial, ceea ce din punct de vedere legal, în sensul art. 4 din Legea nr. 554/2004, nu este nici suficient și nici elocvent.
înalta Curte a menționat că Ordinul nr. 484/2005, raportat la actul normativ în temeiul căruia a fost emis, respectiv O.G. nr. 21/1992, nu reprezintă decât o reglementare specifică în scopul prevenirii și combaterii practicilor ce dăunează intereselor economice ale consumatorilor. Chiar în condițiile în care O.G. nr. 21/1992 nu prevede expres modul de afișare al prețurilor sau comisionul, câtă vreme prevede obligația agenților economici de a informa complet, corect și precis consumatorii asupra caracteristicilor esențiale a produselor și serviciilor oferite de aceștia, nu se poate susține că ordinul emis tocmai în acest scop, conținând informații concrete, detaliate, ar fi ilegal.
în același sens se apreciază că mențiunile din ordinul atacat, referitoare la posibilitatea de afișare, pe suport sau pe un panou [art. 2 alin. (1) din ordin] nu reprezintă nicidecum o interdicție de afișare pe geamuri sau vitrine, așa cum susține recurenta-reclamantă, condiția esențială și legală de îndeplinit în respectarea aceleiași principiu, căruia trebuie să i se supună și recurenta, respectiv informarea corectă, completă și precisă a consumatorului, fiind ca dimensiunea cifrelor și literelor să îndeplinească condițiile de lizibilitate, indiferent de luminozitate sau condiții meteo, fiind de relevat și faptul că nu este impusă nici o dimensiune standard a afișajului, aceasta rămânând la latitudinea agentului economic, în raport doar cu valorile minime prevăzute de ordin.
în fine, nefondată este și susținerea recurentei, vizând, în mod generic, încălcarea drepturilor constituționale și a normelor referitoare la publicitate, câtă vreme, așa cum s-a arătat mai sus, impunerea unor norme de conduită pentru toți agenții economici care prestează același tip de activități sau servicii, nu conduce nici la discriminări și nici nu generează poziții preferențiale, toți trebuind să respecte principiul general înscris în O.G. nr. 21/1992, vizând informarea completă și precisă a consumatorilor, atât asupra nivelului cursurilor de schimb valutar, cât și asupra comisioanelor practicate, ceea ce nu se confundă nici cu publicitatea și nici cu obstrucționarea în stabilirea comisionului, cum greșit s-a susținut de recurentă.
Față de toate cele învederate, conform art. 312 C. proc. civ., a fost respins, ca nefondat, recursul de față.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2422/2006. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2416/2006. Contencios → |
|---|
