ICCJ. Decizia nr. 2414/2006. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2414/2006
Dosar nr. 3876/2005
nr. 15876/1/2005
Şedinţa publică din 27 iunie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 153 din 3 noiembrie 2005 a Curţii de Apel Ploieşti, pronunţată în dosarul nr. 5302/2005, a fost respinsă, ca neîntemeiată, acţiunea formulată de SRL K.E. SA Târgovişte, în contradictoriu cu Ministerul Finanţelor Publice - Comisia pentru autorizarea antrepozitelor fiscale şi a importatorilor de produse accizabile supuse marcării, având ca obiect anularea deciziei nr. 140 din 20 aprilie 2005, de revocare a autorizaţiei de antrepozit fiscal şi a deciziei nr. 168 din 23 mai 2005, prin care a fost respinsă contestaţia împotriva primei decizii.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că la data de 12 martie 2005, la un control al Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Dâmboviţa, la societatea reclamantă s-a constatat că în secţia de preparare a băuturilor existau două bazine pentru apă, două bazine pentru alcool şi un vas de agitare-omogenizare a băuturilor, toate neutilizate, pentru care societatea nu avea buletine de verificare metrologică, precum şi în secţia de preparare - îmbuteliere, trei bazine pentru alcool, de asemenea, fără buletine de verificare.
A reţinut instanţa, că pentru aceste nereguli, societatea a fost sancţionată cu amendă contravenţională şi cu revocarea autorizaţiei de antrepozit fiscal nr. 163 din 19 decembrie 2003, pentru încălcarea dispoziţiilor art. 183 lit. b) din Legea nr. 57/2003, privind Codul fiscal, constând în lipsa certificatelor de calibrare emise de un laborator de metrologie agreat de Biroul Român de Metrologie Legală.
A considerat instanţa că soluţia pronunţată de Comisia pentru autorizarea antrepozitelor fiscale şi a importatorilor de produse accizabile supuse marcării, de respingere a contestaţiei societăţii, este corectă, întrucât motivarea contestaţiei, că cerinţa calibrării recipientelor e obligatorie numai pentru cele utilizate, nu şi pentru cele nefolosite, nu este întemeiată.
A reţinut instanţa, în drept, că dispoziţiile Codului fiscal nu fac distincţia, cu privire la calibrare, între recipiente utilizate şi neutilizate, iar în fapt, că reclamanta a şi procedat la calibrarea acelor recipiente, ulterior controlului Direcţiei Generale a Finanţelor Publice.
Împotriva acestei sentinţe a declarat în termen, recursul de faţă reclamanta, cererea fiind legal timbrată.
Recurenta critică sentinţa, ca netemeinică şi nelegală, pentru greşita aplicare a dispoziţiilor art. 183 lit. b) fraza a II-a Cod Fiscal, arătând că textul vorbeşte de rezervoare şi recipiente în care se depozitează materiile prime şi produsele alcoolice rezultate din prelucrarea acestora, înţelesul său fiind acela de recipiente efectiv utilizate pentru care există obligaţia de calibrare.
Arată recurenta, că vasele pentru care s-a constatat lipsa buletinelor de calibrare, nu erau folosite, nu erau în funcţiune, fapt consemnat chiar de actul constatator.
Recursul se fondează, sentinţa urmând a fi modificată în tot, în sensul admiterii contestaţiei şi al anulării ambelor decizii, pe temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., pentru următoarele considerente:
Dispoziţiile art. 183 Cod fiscal prevăd condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească un antrepozitar, după obţinerea autorizaţiei de antrepozit fiscal, iar din coroborarea lor, cu dispoziţiile art. 185 alin. (3), rezultă că neîndeplinirea oricăreia dintre ele are ca efect revocarea sau anularea autorizaţiei.
În speţă, recurentei i-a fost revocată autorizaţia în temeiul art. 183 lit. b), întrucât anumite rezervoare nu fuseseră calibrate.
Textul în baza căruia s-a aplicat sancţiunea revocării, nu se referă în mod expres la situaţia de fapt care a cauzat aplicarea măsurii, ci la obligaţia antrepozitarului, de a instala instrumente de măsură sau alte instrumente similare adecvate, necesare asigurării securităţii produselor accizabile amplasate în antrepozitul fiscal.
Normele de aplicare a Codului fiscal, aprobate prin HG nr. 44/2004, prevăd la titlul „Accize" pct. 12 alin. (4), în legătură cu art. 183 lit. j), „să se conformeze cu alte cerinţe impuse prin norme", că, în cazul antrepozitelor fiscale de producţie pentru alcool etilic, antrepozitarii autorizaţi trebuie să deţină în proprietate „instalaţiile şi echipamentele necesare desfăşurării activităţii, inclusiv mijloacele de măsurare - contoare, avizate de B.R.M.L., necesare pentru determinarea cantităţii de alcool, precum şi mijloace de măsurare legală pentru determinarea concentraţiei alcoolice pentru fiecare produs, după caz".
În speţă, rezultă chiar din actul de constatare al inspectorilor Comisiei pentru autorizarea antrepozitelor fiscale şi a importatorilor de produse accizabile supuse marcării, că toate recipientele pentru care s-a constatat că nu există calibrarea, nu erau folosite/utilizate în desfăşurarea activităţii recurentei.
Aşadar, constatarea neîndeplinirii unor condiţii legale pentru instalaţii neutilizate nu poate echivala cu încălcarea dispoziţiilor de trimitere din art. 183 lit. j), care să atragă revocarea autorizaţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de SRL K.E. SA Târgovişte împotriva sentinţei civile nr. 153 din 3 noiembrie 2005 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Modifică în tot sentinţa atacată şi în fond, admite acţiunea reclamantei SRL K.E. SA Târgovişte.
Anulează Decizia nr. 140 din 20 aprilie 2005 a Comisiei pentru autorizarea antrepozitelor fiscale din cadrul Ministerului Finanţelor Publice, prin care s-a revocat autorizaţia de antrepozit fiscal nr. 163 din 19 decembrie 2003, emisă pentru recurenta-reclamantă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 iunie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2413/2006. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 2415/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
