ICCJ. Decizia nr. 2415/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.2415/2006
Dosar nr. 3918/2005
nr. 16042/1/2005
Şedinţa publică din 27 iunie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta I.A. a chemat în judecată Casa Judeţeană de Pensii Satu Mare, solicitând instanţei ca, în contradictoriu cu aceasta, să dispună anularea hotărârii nr. 127 din 9 mai 2005, emisă de pârâtă şi obligarea acesteia să-i recunoască calitatea de beneficiară a Legii nr. 189/2000, pentru perioada 15 august 1942 - 6 martie 1945.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că din cauza represiunii autorităţilor maghiare, la 15 august 1942, a fost nevoită ca, împreună cu familia, să părăsească Ardealul de Nord, ocupat de autorităţile hortyste şi să plece din localitatea Cesari, Sântioana de azi, judeţul Cluj, în localitatea Mociu, judeţul Cluj, la familia C.S., de unde s-au întors în octombrie 1945.
Curtea de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 259 din 17 octombrie 2005, a admis acţiunea formulată de reclamantă şi a dispus anularea hotărârii nr. 127 din 9 mai 2005, emisă de pârâtă, obligând-o pe aceasta din urmă să-i recunoască calitatea de beneficiară a Legii nr. 189/2000, pentru perioada 1 septembrie 1942 - 6 martie 1945.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că reclamanta a făcut dovada că s-a născut la Sântioana şi că a fost nevoită să se refugieze cu familia, în localitatea Mociu, datorită persecuţiilor etnice.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, Casa Judeţeană de Pensii Satu Mare, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Recurenta a susţinut, în esenţă, că schimbul de domiciliu nu a fost determinat de persecuţia etnică a reclamantei.
Recursul este nefondat.
Legea nr. 189/2000 acordă anumite drepturi, numai persoanelor care au fost persecutate etnic de regimurile instaurate ca urmare a Dictatului de la Viena din 7 august 1940, în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945 şi care şi-au părăsit domiciliul, refugiindu-se de pe teritoriul ocupat, pe un teritoriu unde să nu mai fie persecutate din acelaşi motiv, cu condiţia dovedirii acestei situaţii (a unei persoane persecutate din motive etnice), cu actele prevăzute de Legea nr. 189/2000 şi HG nr. 127/2002.
În speţă, din probele administrate rezultă că reclamanta s-a născut la data de 5 august 1942, în satul Cesari, judeţul Cluj, însă la data de 15 august 1942 a fost nevoită ca, împreună cu familia, să părăsească Ardealul de Nord, respectiv domiciliul şi să se mute în localitatea Mociu, judeţul Cluj, până în octombrie 1945, din cauza persecuţiilor etnice la care au fost supuşi.
Că aşa stau lucrurile, rezultă şi din hotărârea nr. 4209 din 23 mai 2005 a Casei Judeţene de Pensii Braşov, care acordă fratelui reclamantei, drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, pe perioada 10 septembrie 1940 - 6 martie 1945.
Cum reclamanta a dovedit că a fost persecutată etnic în perioada august 1942 - martie 1945 şi a fost constrânsă să părăsească localitatea de domiciliu (Sântioana), aflată sub ocupaţie maghiară, în mod corect instanţa de fond i-a recunoscut calitatea de persoană refugiată, acordându-i drepturile corespunzătoare.
Faţă de cele ce preced, se constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Satu Mare împotriva sentinţei civile nr. 259/CA din 17 octombrie 2005 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 iunie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2414/2006. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 2418/2006. Contencios. Anulare act de control... → |
|---|
