ICCJ. Decizia nr. 2419/2006. Contencios
| Comentarii |
|
La data de 21 decembrie 2005 a fost înregistrat pe rolul înaltei Curți de Casație și Justiție, sub nr. 30725/1/2005, recursul declarat de recurenta C.C. împotriva Hotărârii nr. 516 din 2 noiembrie 2005, emisă de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, prin care i-a fost respinsă plângerea formulată împotriva Hotărârii secției pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii nr. 110 din 4 octombrie 2005, ca fiind neîntemeiată.
Secția pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii a examinat contestația d-nei C.C., judecător în cadrul Judecătoriei Slatina, împotriva calificativului acordat de comisia de evaluare a activității profesionale pe anul 2004, aceasta fiind nemulțumită de notele de "7" și "8" acordate la parametrii profesionali organizatorici și de conduită de la pct. 1 lit. a), b) și f), pct. 2 lit. b), c), d) și e) și pct. 3 lit. a), b), c) și d).
Avându-se în vedere datele comunicate de Comisia de evaluare constituită la nivelul Judecătoriei Slatina, din care rezultă că, în ansamblu, activitatea d-nei judecător C.C., din anul 2004, a avut unele deficiențe în ceea ce privește respectarea atribuțiilor de serviciu și a Regulamentului de funcționare al instanței, numărului dosarelor soluționate, precum și crearea unor situații conflictuale la locul de muncă și în relațiile cu justițiabilii, s-a apreciat că în mod corect a fost acordat calificativul "Bine".
Pe baza acelorași date reținute în cuprinsul notei nr. 1599/DIJ/ST/2005 și care au stat la baza pronunțării Hotărârii nr. 110 din 4 octombrie 2005, fiind detaliate în considerentele acesteia, plenul Consiliului Superior al Magistraturii, prin Hotărârea nr. 516 din 2 noiembrie 2005, a respins plângerea d-nei judecător C.C., ca fiind neîntemeiată.
Recurenta a criticat aceeași hotărâre, pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând, în esență, că nu a fost citată pentru termenele stabilite în vederea examinării contestației sale, s-a acordat în mod nejustificat un termen foarte lung pentru prezentarea materialului întocmit de Direcția Inspecției Judiciare, care era finalizat încă de la data de 14 iunie 2005, s-a refuzat comunicarea acestui material, încălcându-i-se, astfel, dreptul la apărare, nefiind respectate nici dispozițiile art. 30 alin. (31) din Legea nr. 317/2004, republicată, privind redactarea și comunicarea hotărârilor, ca, de altfel, nici cele ale art. 31 pct. 1 din aceeași lege, potrivit cărora Consiliul Superior al Magistraturii are dreptul și obligația de a se sesiza din oficiu pentru a apăra judecătorii împotriva oricărui act care le-ar putea afecta independența sau imparțialitatea soluției ce s-ar fi dispus în speță, în raport cu aspectele sesizate prin contestația sa.
în opinia recurentei, Nota Direcției Inspecției Judiciare este nelegală, întrucât nu analizează în profunzime activitatea profesională a magistratului, ci se mulțumește să prezinte doar datele comunicate de Comisia de evaluare constituită la nivelul Judecătoriei Slatina, prin neefectuarea de verificări la instanțele din teritoriu, întocmindu-se un material care nu reflectă realitatea, de natură a-i aduce un grav prejudiciu.
Recurenta a solicitat și obligarea Consiliului Superior al Magistraturii, la plata sumei de 20.000 RON, reprezentând daune materiale și morale, ca urmare a prejudiciului cauzat prin emiterea respectivei note, în condițiile arătate, invocând în acest sens dispozițiile art. 11 și 12 din Legea nr. 29/1990, privind contenciosul administrativ, abrogată anterior formulării cererii.
Prin cererea depusă ulterior la dosar, recurenta a solicitat a fi chemată în judecată și Comisia de evaluare constituită la nivelul Judecătoriei Slatina, prin președinte D.I., alături de Consiliul Superior al Magistraturii.
Consiliul Superior al Magistraturii, prin întâmpinarea depusă la dosar, a solicitat respingerea recursului, ca inadmisibil, în considerarea dispozițiilor art. 40 alin. (4) din Legea nr. 303/2004, republicată, potrivit cărora hotărârile plenului, ca instanță de judecată, sunt definitive și irevocabile.
Incidența în speță a acestei dispoziții legale a fost pusă în discuția părților, la termenul din 27 iunie 2006, recurenta precizând, însă, că a înțeles să sesizeze înalta Curte, în condițiile Legii nr. 554/2004, întrucât în opinia sa toate hotărârile Consiliului Superior al Magistraturii sunt acte administrative supuse controlului judecătoresc instituit prin această lege.
A declarat, de asemenea, că înțelege să invoce și excepția de nelegalitate a celor două hotărâri.
în raport cu această precizare și în considerarea principiului disponibilității care guvernează procesul civil, înalta Curte a invocat excepția necompetenței materiale în soluționarea cauzei, excepție pusă în discuția părților, la același termen de judecată.
Examinând această excepție, în condițiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., înalta Curte a constatat următoarele:
Competența materială de fond este reglementată de Legea nr. 554/2004, prin art. 10 alin. (1), în funcție de poziționarea autorității publice emitente a actului contestat în sistemul autorităților publice și valoarea impozitului, taxei, contribuției, datoriei vamale care face obiectul respectivului act.
în speță, în raport cu obiectul cererii, astfel cum a fost precizat la termenul din 27 iunie 2006, competența se stabilește după primul criteriu, respectiv după poziția organului emitent, identic celui stabilit prin normele cu caracter general ale art. 3 pct. l, coroborat cu art. 2 pct. l lit. d) C. proc. civ., revenind, prin prisma acestor dispoziții legale, curții de apel.
Sub aspectul competenței teritoriale, în conformitate cu prevederile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, reclamantul are alegerea între instanța de la domiciliu său și cea de la sediul pârâtului, în speță solicitându-se trimiterea cauzei la Curtea de Apel Craiova.
Prin prisma dispozițiilor legale mai sus indicate și a opțiunii exprimate de reclamantă, instanța competentă a se pronunța asupra admisibilității cererii, în raport cu prevederile art. 1 și art. 5 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, este Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal.
în consecință, în temeiul dispozițiilor art. 158 și ale art. 159 pct. 2 C. proc. civ., coroborate cu cele ale art. 3 pct. 1 din același cod și ale art. 10 alin. (1) și (3) din Legea nr. 554/2004, s-a dispus trimiterea cauzei, spre soluționare, instanței competente astfel stabilită.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2426/2006. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2412/2006. Contencios → |
|---|
