ICCJ. Decizia nr. 2422/2006. Contencios
| Comentarii |
|
Reclamanta SC A.I. SA a chemat în judecată pe pârâtul P.S., solicitând instanței ca, în contradictoriu cu aceasta, să dispună obligarea lui, la plata sumei de 101.727.426 lei reprezentând despăgubiri pentru daunele materiale aduse autoturismului proprietatea SC I.C. SA, despăgubiri ce au fost achitate de către reclamantă, în baza poliței de asigurare tip casco nr. 999 din data de 1 iulie 2004.
Sesizată cu soluționarea excepției de nelegalitate a dispozițiilor art. 7 lit. c) din Ordinul nr. 3113/2003, ca fiind contrare dispozițiilor Legii nr. 136/1996, Judecătoria sectorului 5 București, prin încheierea din 11 noiembrie 2005, a dispus suspendarea judecării cauzei și sesizarea Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, în vederea soluționării acestei excepții.
Astfel sesizată, Curtea de Apel București, prin sentința civilă nr. 162 din 24 ianuarie 2006, a respins, ca neîntemeiată, excepția de nelegalitate invocată de pârâtul P.S., reținând că, deși Ordinul C.S.A. nr. 3113/2003 a fost abrogat de Ordinul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 3108/2004, se poate totuși invoca nelegalitatea acestuia, deoarece a produs efecte juridice în intervalul de timp cât a fost în vigoare.
S-a mai reținut că, deși plata primei de asigurare se achită anterior înmatriculării, valabilitatea asigurării R.C.A. începe din momentul înmatriculării autovehiculului pe numele noului proprietar, același cu cel menționat în tichetul R.C.A.
împotriva acestei sentințe, considerată nelegală și netemeinică, a declarat recurs, P.S.
Recurentul a susținut, în esență, că dispozițiile art. 7 lit. c) din Ordinul nr. 3113/2003 a Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, sunt ilegale, întrucât adaugă la lege. Prevederile atacate nu respectă regula proporționalității dintre reglementarea din lege și cea din norma emisă în aplicarea legii și cuprinsă în Ordinul nr. 3113/2003.
Recursul este fondat, urmând a fi admis, însă pentru alte considerente, decât cele invocate în motivele de recurs.
Verificând hotărârea atacată, se constată că în cauză, judecarea acțiunii reclamantei s-a făcut fără citarea tuturor părților interesate, respectiv a Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, emitentă a actului ale cărei dispoziții se solicită să se constate, pe calea excepției, că sunt nelegale.
în cauză, fiind încălcată o dispoziție de ordine publică, aceasta a fost pusă din oficiu în discuția părților, cu privire la care sunt de arătat următoarele:
Potrivit art. 85 C. proc. civ., judecătorul nu poate hotărî asupra unei cereri, decât după citarea sau înfățișarea părților, afară dacă legea nu dispune altfel.
Această dispoziție are drept scop să asigure realizarea principiului contradictorialității și al dreptului de apărare al părților.
Dacă una din părți nu a fost legal citată, dar și mai grav necitată deloc, se înțelege că ea nu a putut să-și susțină pretențiile ori să combată susținerile părții adverse.
Cum în cauză, așa cum s-a arătat, nu a fost citată Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, emitenta actului, ale cărei dispoziții se consideră că sunt nelegale, recursul a fost admis, sentința atacată, casată și cauza trimisă, spre rejudecare, aceleiași instanțe, urmând ca la soluționarea cauzei să se țină seamă și de criticile formulate de recurent.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2412/2006. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2410/2006. Contencios → |
|---|
