ICCJ. Decizia nr. 2420/2006. Contencios. Regim tolerare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.2420/2006
Dosar nr. 25914/2/2005
Şedinţa publică din 27 iunie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta Z.X. a chemat în judecată Autoritatea pentru Străini din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor, solicitând instanţei ca, în contradictoriu cu aceasta, să dispună obligarea pârâtei, la acordarea tolerării pentru o perioadă de 6 luni, cu posibilitatea prelungirii, până la încetarea motivelor care o împiedică să se întoarcă în China.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că la data de 29 iunie 2005 a solicitat pârâtei să-i acorde regimul tolerării pe teritoriul României, pe o perioadă de 6 luni, cu posibilitatea prelungirii, până la încetarea motivelor pentru care a plecat din China, însă pârâta a refuzat să dea curs cererii sale, determinând-o să formuleze acţiune în contencios administrativ.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 1995 din 30 noiembrie 2005, a admis acţiunea reclamantei, dispunând obligarea acesteia să-i acorde tolerarea rămânerii pe teritoriul României, pentru o perioadă de 6 luni, cu posibilităţi de prelungire, până la încetarea motivelor care o împiedică să părăsească România.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 98 alin. (1) şi (2), coroborate cu art. 99 lit. f) şi art. 89 lit. f) din OUG nr. 194/2002, astfel cum a fost republicată.
Împotriva acestei sentinţe, considerată nelegală şi netemeinică, a declarat recurs, Autoritatea pentru Străini din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor, care a susţinut că:
- în mod greşit, instanţa de fond a luat în considerare actele de stare civilă depuse de reclamantă (certificatul de căsătorie) în traducere legalizată, deoarece aceste acte trebuiau să fie supralegalizate de misiunile diplomatice sau oficiile consulare ale României, spre a li se garanta autenticitatea semnăturilor şi sigiliului;
- instanţa nu trebuia să prelungească statutul de tolerat pe o perioadă de 6 luni, având în vedere data de la care reclamanta beneficiază de statutul de tolerat şi motivul care a stat la baza acordării tolerării;
- în mod greşit, instanţa a invocat dispoziţiile art. 89 alin. (1) lit. e) şi f), întrucât acestea reglementează cazurile de interzicere a returnării şi nu au incidenţă în cauză;
- dispoziţiile art. 8 din C.E.D.O. nu sunt aplicabile în cauză.
Recursul este nefondat.
Reclamanta Z.X., cetăţean chinez, la data de 29 iunie 2005, a solicitat Autorităţii pentru Străini, să-i acorde regimul tolerării pe teritoriul României, pentru o perioadă de 6 luni, cu posibilităţi de prelungire, întrucât soţul său, L.J., desfăşoară activitate comercială pe teritoriul României, are un copil minor şi datorită faptului că acesta nu este înregistrat la oficiul stării civile şi nu poate fi înregistrat în documentele de călătorie ale părinţilor, este în imposibilitate obiectivă de a părăsi teritoriul României.
Într-adevăr, potrivit dispoziţiilor art. 99 lit. f) din OUG nr. 194/2002, pot beneficia de tolerare, şi străinii care se află în imposibilitate de a părăsi România, din alte motive obiective, decât cele prevăzute la lit. a) - e) şi g).
Pe de altă parte, potrivit dispoziţiilor art. 89 lit. f) din acelaşi act normativ, returnarea este interzisă, în cazul în care există temeri justificate că viaţa străinului este pusă în pericol ori că va fi supus la torturi, tratamente inumane sau degradante în statul în care urmează a fi returnat.
Cum din acţiunea reclamantei şi din starea de fapt şi nu în ultimul rând din actele depuse la dosar, rezultă că aceasta se află în imposibilitate obiectivă de a părăsi teritoriul României, în mod corect instanţa de fond a apreciat că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 98 alin. (1) - (2), coroborate cu art. 99 lit. f) şi art. 89 lit. f) din OUG nr. 194/2002, astfel cum a fost republicată, dispunând admiterea cererii, astfel cum a fost formulată.
Examinând şi din oficiu hotărârea atacată, sub toate aspectele de legalitate şi temeinicie şi neconstatându-se existenţa vreunui motiv de casare, recursul declarat de Autoritatea pentru Străini urmează să fie respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Autoritatea pentru Străini din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor împotriva sentinţei civile nr. 1995 din 30 noiembrie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 iunie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2418/2006. Contencios. Anulare act de control... | ICCJ. Decizia nr. 2421/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
