ICCJ. Decizia nr. 2427/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.2427/2006
Dosar nr. 2392/1/2006
Şedinţa publică din 27 iunie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul S.C. a chemat în judecată Casa Judeţeană de Pensii Braşov, solicitând instanţei ca, în contradictoriu cu aceasta, să dispună anularea hotărârii nr. 4323 din 12 septembrie 2005, emisă de pârâtă şi obligarea acesteia, să emită o nouă hotărâre, prin care să-i recunoască calitatea de refugiat, conform art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, împreună cu familia, a fost nevoit să se refugieze din motive etnice, din Braşov, în localitatea Baraolt, judeţul Covasna, apoi în Târgu Mureş, fiind persecutat etnic.
Curtea de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 156/F din 6 decembrie 2005, a respins acţiunea formulată de reclamant, reţinând că acesta nu a făcut dovada persecuţiilor exercitate asupra familiei sale, prin înlăturarea de la serviciu a părinţilor.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, reclamantul S.C., care a susţinut că declaraţia martorilor nu a fost consemnată integral, în sensul că nu s-a arătat că tatăl său a fost dat afară din serviciu, pentru simplu motiv că era de etnie maghiară.
Recursul este nefondat.
Legea nr. 189/2000 acordă anumite drepturi, numai persoanelor care au fost persecutate etnic, de regimurile instaurate ca urmare a Dictatului de la Viena din 7 august 1940, în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945 şi care şi-au părăsit domiciliul, refugiindu-se de pe teritoriul ocupat, pe un teritoriu unde să nu mai fie persecutate din acelaşi motiv, cu condiţia dovedirii acestei situaţii (a unei persoane persecutate din motive etnice), cu actele prevăzute de Legea nr. 189/2000 şi HG nr. 127/2002.
În cauză, reclamantul nu a făcut dovada calităţii de refugiat pe motive etnice, neputând beneficia de prevederile Legii nr. 189/2000, astfel cum a fost modificată.
Astfel, din adresa nr. C.314 din 28 martie 2005, emisă de Direcţia Judeţeană Braşov a Arhivelor Naţionale rezultă că nici reclamantul şi nici familia acestuia (S.A., S.K. şi S.P.) nu figurează ca refugiaţi în evidenţele pe care le deţine.
Cât priveşte depoziţiile martorilor, urmează a se constata că acestea nu sunt concludente în soluţionarea cauzei, atâta vreme, cât aceştia (martorii) arată că tatăl reclamantului a trebuit să plece, în altă localitate, pentru lipsa serviciului, şi nu din cauza persecuţiei etnice la care ar fi fost supus.
Rezultă, aşadar, că reclamantul nu a făcut dovada persecuţiei etnice şi că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică, astfel că recursul fiind nefondat, urmează să fie respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de S.C. împotriva sentinţei civile nr. 156/F din 6 decembrie 2005 a Curţii de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 iunie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2421/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 2430/2006. Contencios → |
|---|
