ICCJ. Decizia nr. 2433/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.2433/2006
Dosar nr. 3470/1/2006
Şedinţa publică din 27 iunie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul B.D. a chemat în judecată Casa Judeţeană de Pensii Tulcea, solicitând instanţei ca, în contradictoriu cu aceasta, să dispună anularea hotărârii nr. 5273 din 30 noiembrie 2005 şi stabilirea calităţii de beneficiar al Legii nr. 189/2000, cu consecinţa acordării drepturilor cuvenite.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că s-a născut la data de 2 aprilie 1943, în localitatea Eschibaba, judeţul Tulcea, părinţii săi fiind B.I. şi B.E., care au făcut obiectul schimbului de populaţie între Bulgaria şi România, urmare a Tratatului de la Craiova din 1940.
A mai arătat că în mod greşit pârâta i-a respins cererea de acordare a drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, întrucât el a suferit aceleaşi persecuţii etnice, ca şi părinţii săi.
Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, precum şi pentru cauze de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 21/CA din 12 ianuarie 2006, a admis acţiunea formulată de reclamant, dispunând anularea hotărârii nr. 3273 din 30 noiembrie 2005, emisă de Casa Judeţeană de Pensii Tulcea şi constatând că reclamantul beneficiază de prevederile Legii nr. 189/2000, pentru perioada 2 aprilie 1943 - 6 martie 1945.
Instanţa a pronunţat această sentinţă, reţinând că reclamantul s-a născut ulterior datei la care părinţii săi au fost nevoiţi să se refugieze, dar a suferit aceleaşi consecinţe nefavorabile şi prejudicii, ca şi aceştia, astfel că beneficiază de prevederile Legii nr. 189/2000.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, B.D., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Recurenta a susţinut, în esenţă, că reclamantul nu a fost strămutat din Bulgaria, nefiind născut la data când a avut loc schimbul de populaţie (1940), pentru a considera că a avut alt domiciliu pe care a fost obligat să-l schimbe în altă localitate.
Recursul este nefondat.
Potrivit dispoziţiilor art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestui act normativ, persoanele, cetăţeni români, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, au suferit persecuţii etnice, urmare cărora au fost strămutate, refugiate, au făcut obiectul schimbului de populaţie, ca urmare a unui tratat bilateral, etc.
Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele, cetăţeni români, care au avut de suferit consecinţele persecuţiilor exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înţeleasă atât persoana care a suferit acele persecuţii în mod nemijlocit, cât şi acelea care au suferit persecuţiile respective în mod indirect, prin consecinţele care s-au răsfrânt nemijlocit asupra lor.
Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinţii lor s-au refugiat sau au fost strămutaţi ca urmare a unor persecuţii din motive etnice şi au suferit, astfel, toate consecinţele nefavorabile ce au decurs din această situaţie.
În cauză, aşa cum corect a reţinut instanţa de fond, reclamantul, deşi s-a născut ulterior strămutării, a suferit aceleaşi consecinţe nefavorabile şi prejudicii pe care le-a suferit familia sa, urmând să beneficieze de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.
Aşa fiind, pe bună dreptate, Curtea de Apel Constanţa a reţinut faptul că, atâta vreme, cât soţul supravieţuitor (care nu a suferit persecuţii etnice sau consecinţele acestora), beneficiază de indemnizaţie lunară; cu atât mai mult, copilul născut în perioada refugiului, trebuie să beneficieze de drepturile conferite de Legea nr. 189/2000.
În consecinţă, hotărârea de fond fiind legală şi temeinică, recursul se priveşte ca nefondat, urmând să fie respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Tulcea împotriva sentinţei civile nr. 21/CA din 12 ianuarie2006 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, precum şi pentru cauze de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 iunie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2432/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 2436/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
