ICCJ. Decizia nr. 2909/2006. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2909/2006
Dosar nr. 7767/1/2006
Şedinţa publică din 15 septembrie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 7 octombrie 2005, reclamanta M.M. a chemat în judecată Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici, în solidar cu Comisia de Concurs şi Comisia de soluţionare a contestaţiilor constituite în condiţiile art. 13 şi 3 din Anexa nr. 1 din HG nr. 1209/2003, solicitând acordarea punctajului legal cuvenit pentru lucrarea scrisă pe care a întocmit-o în calitate de concurentă la concursul pentru ocuparea funcţiei publice de conducere - Director Executiv la Direcţia Edilitară din cadrul Primăriei municipiului Timişoara, organizat în zilele de 7 şi 8 septembrie 2005; obligarea Preşedintelui Agenţiei Naţionale a funcţionarilor publici ca, pe baza punctajului corect ce i se va acorda, să emită un ordin prin care să dispună punerea în aplicare a sentinţei definitive şi executorii ce se va pronunţa în prezenta cauză şi luarea tuturor măsurilor legale pentru acordarea despăgubirilor materiale şi morale ce i se cuvin ca persoană vătămată în drepturile civile şi constituţionale printr-un act unilateral al reprezentanţilor împuterniciţi de autorităţile publice.
Ca pagube materiale, reclamanta a solicitat contravaloarea indemnizaţiei de conducere la care ar fi avut dreptul prin ocuparea funcţiei de Director Executiv la Direcţia Edilitară a Primăriei Timişoara, inclusiv echivalentul în bani a drepturilor salariale suplimentare încasate de concurentul calificat, iar cu privire la daunele morale, reclamanta a arătat că le va preciza la cererea instanţei.
Totodată, reclamanta a solicitat şi obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.
În drept a invocat dispoziţiile art. 1, 16, 21 şi 52 din Constituţia României, art. 1, 8 şi 16 din Legea nr. 554/2004, art. 10 alin. (1) şi art. 23 al Anexei nr. 1 la HG nr. 1209/2003.
La data de 12 octombrie 2005, reclamanta şi-a precizat acţiunea, în sensul că înţelege să judece în contradictoriu cu Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici, prin reprezentantul acesteia şi cu membrii Comisiei de concurs şi ai Comisiei de soluţionare a contestaţiilor constituite în condiţiile art. 13 din HG nr. 1209/2003, invocând dispoziţiile art. 16 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Totodată, a precizat că pe fila 2 din acţiunea sa introductivă se va citi în loc de „nu solicit anularea concursului", „nu solicit suspendarea concursului". Aceasta, întrucât, în opinia reclamantei, ca urmare a admiterii acţiunii sale va rezulta implicit că acest concurs nu a fost organizat conform prevederilor legale, motiv pentru care solicită instanţei, să specifice explicit nulitatea concursului.
De asemenea, reclamanta a arătat că solicită instanţei să ceară Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, să dispună membrilor celor două comisii chemaţi în judecată să expliciteze, fiecare în parte, modul de acordare a punctajului şi să depună în instanţă aceste explicitări scrise, împreună cu lucrarea sa pentru aprecierea notei legal cuvenite, în condiţiile legii.
La data de 5 decembrie 2005, astfel cum rezultă din încheierea şedinţei publice, reclamanta a depus „precizarea cadrului procesual", prin care a arătat că înţelege să cheme în judecată Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, Consiliul Local al municipiului Timişoara, Prefectura judeţului Timiş, reprezentată de Prefect. Membrii Comisiei de concurs şi ai Comisiei de soluţionare a contestaţiilor, solicitând, pe de o parte, constatarea nulităţii de drept a concursului organizat de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, în zilele de 7 şi 8 septembrie 2005, conform art. 50 din HG nr. 1209/2003.
Pe de altă parte, a solicitat, a se dispune, în baza art. 8 alin. (2) şi (3), coroborat cu art. 18 alin. (4) lit. a) şi e) din Legea nr. 554/2004, anularea actelor administrative şi acţiunilor administrative ale pârâţilor privind concursul contestat, obligarea pârâţilor să constate nulitatea actului de numire în funcţie a candidatului calificat şi să emită noi acte administrative (ordin, respectiv dispoziţie, procese-verbale, etc.) pentru numirea reclamantei în funcţia de Director Executiv la Direcţia Edilitară a Primăriei municipiului Timişoara, dacă nota acordată de instanţă este mai mare decât nota obţinut de concurentul calificat sau obligarea Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici şi a Consiliului Local al municipiului Timişoara să organizeze un nou concurs pentru ocuparea respectivei funcţii.
Totodată, reclamanta a solicitat obligarea Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici să dispună prin ordin al preşedintelui, punerea în aplicare a sentinţei ce se va pronunţa.
De asemenea, reclamanta a mai solicitat declararea sa drept câştigătoare a concursului prin suplinirea consimţământului celor două comisii, dacă notă acordată de instanţă o va situa în faţa candidatului calificat [invocă art. 18 alin. (4) lit. d) din Legea nr. 554/2004].
A mai solicitat reclamanta, obligarea pârâţilor la plata despăgubirilor materiale şi morale, precum şi la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii sale, reclamanta critică, în esenţă, întregul concurs şi „actele ce îl compun", apreciind că acesta s-a desfăşurat cu încălcarea dispoziţiilor legale.
La data de 15 decembrie 2005, reclamanta şi-a „reformulat acţiunea", chemând în judecată Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici, Consiliul Local al municipiului Timişoara şi Prefectura judeţului Timiş, „în contestarea legalităţii organizării şi desfăşurării concursului din zilele de 7 şi 8 septembrie 2005, precizând, totodată şi numele şi adresele persoanelor fizice, membre ale celor două comisii şi completând motivele acţiunii, dar arătând că renunţă la chemarea în judecată a acestora.
Tribunalul Timiş, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 110/CA din 21 februarie 2006, examinând excepţia de necompetenţă materială invocată de pârâta Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici, a apreciat-o ca fiind temeinică şi, în baza dispoziţiilor art. 158 şi 159 C. proc. civ., raportat la art. 1 alin. (1) din HG nr. 624/2003, art. 3 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 10 din Legea nr. 554/2004, a declinat competenţa de soluţionare a contestaţiei la Curtea de Apel Timişoara.
Prin cererea înregistrată la data de 4 aprilie 2006, reclamanta M.M. şi-a precizat acţiunea, în sensul că înţelege să cheme în judecată în calitate de pârâţii: Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici, Consiliul Local al municipiului Timişoara, Primăria municipiului Timişoara, Primarul municipiului Timişoara şi Prefectura judeţului Timiş, prin Prefect, solicitând ca, în contradictoriu cu aceştia, să se constate nulitatea de drept a concursului organizat în zilele de 7 şi 8 septembrie (totalitatea actelor administrative şi a operaţiunilor ce îl compun) de către Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici şi celelalte pârâte pentru ocuparea funcţiei respective, întrucât acesta s-a desfăşurat cu încălcarea legii şi să se dispună anularea actului administrativ prin care o altă persoană a fost declarată câştigătoare a concursului şi încadrată în funcţie, având în vedere că acesta este un act subsecvent care nu poate exista dacă acest concurs este nul.
Totodată, reclamanta a solicitat anularea actului prin care i-a fost acordată notă la proba scrisă şi a ordinului care i s-a soluţionat contestaţia şi obligarea pârâtei să-i acorde o notă în concordanţă cu baremul şi răspunsurile date (pe baza unei expertize).
De asemenea, reclamanta a solicitat anularea tuturor actelor şi operaţiunilor administrative care au stat la baza emiterii actelor administrative atacate, obligarea pârâtelor de a-i acorda nota în mod legal, astfel cum va rezulta din expertiza ce se va efectua şi de a o numi în funcţia de director executiv la Direcţia Edilitară, în situaţia anulării concursului, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici, la organizarea unui nou concurs cu respectarea legii.
A mai solicitat reclamanta, daune morale în sumă de 30.000 RON şi cheltuieli de judecată.
La data de 17 aprilie 2006, Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, a pus în discuţie, din oficiu, excepţia necompetenţei materiale a acestei instanţe pe considerentul că actele administrative atacate prin acţiunea introductivă şi precizată ulterior, au fost eliberate de organele administraţiei locale, invocând dispoziţiile art. 3 pct. 1, raportat la art. 2 pct. 1 lit. d) C. proc. civ.
Aceeaşi instanţă, prin sentinţa civilă nr. 133/PI din 17 aprilie 2006, a declinat competenţa materială a cauzei în favoarea Tribunalului Timiş, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Pentru a se pronunţa în acest sens, Curtea de Apel Timişoara a reţinut, în esenţă, că actele administrative în cauză sunt rezultatul activităţii unei autorităţi publice de nivel judeţean, fiind irelevantă, sub aspectul competenţei, chemarea în judecată a pârâtei Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici care a dispus organizarea concursului, pentru că aceasta nu a emis nici un act vătămător producător de consecinţe juridice, faţă de reclamantă. Nici cererea reclamantei, de obligare a acestei pârâte pentru organizarea unui nou concurs nu determină competenţa materială a instanţei, fiind de principiu că singurul criteriu în stabilirea acesteia este nivelul local sau central al autorităţii publice care emite actul administrativ vătămător sau care refuză un asemenea act.
Cauza a fost trimisă Tribunalului Timiş, ca instanţă de contencios administrativ, conform art. 158 şi159 C. proc. civ., fără regulator de competenţă, pe considerentul că art. 22 C. proc. civ. nu prevede un conflict de competenţă între o curte şi o instanţă din raza sa de activitate.
Împotriva acestei din urmă sentinţe a declarat recurs, în termen legal, reclamanta M.M., criticând-o pentru nelegalitate.
În dezvoltarea motivelor de recurs, (fără a le încadra în dispoziţiile art. 304 C. proc. civ.), se susţine că în mod greşit instanţa de fond nu a reţinut că actul administrativ care a generat neregularitatea organizării concursului, este tocmai Ordinul nr. 3350 din 11 august 2005, prin care s-au stabilit condiţiile de concurs şi s-au constituit comisiile şi secretariatul concursului, iar competenţa de a verifica actele autorităţilor publice centrale o are curtea de apel, fiind aplicabile dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi cele ale art. 3 alin. (1) C. proc. civ.
Recurenta mai arată că datorită nelegalităţii organizării concursului a renunţat la chemarea în judecată, atât a membrilor comisiilor, cât şi a Primăriei municipiului Timişoara, ca structură funcţională la dispoziţia autorităţilor publice locale.
Totodată, recurenta-reclamantă arată că şi pe această cale precizează că înţelege să cheme în judecată autorităţile publice responsabile cu asigurarea legalităţii concursului şi care au intervenit în organizarea şi desfăşurarea acestuia prin reprezentanţii lor, legal desemnaţi, acestea fiind părţile legal responsabile pentru organizarea şi desfăşurarea concursului.
Examinând cauza, în raport cu toate criticile aduse soluţiei instanţei de fond, cu cererile şi înscrisurile aflate la dosar, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
În cauză, se va examina recursul, întrucât nu poate fi reţinută ivirea unui conflict negativ de competenţă, deşi formal are această aparenţă. Contrar celor reţinute de Curtea de Apel Timişoara, conflictul nu s-a ivit nu pentru considerentele sentinţei atacate, ci datorită faptului că atâta timp cât hotărârea de declinare pronunţată de Curtea de Apel Timişoara a fost atacată cu recurs, nu sunt îndeplinite condiţiile art. 20 pct. 2 C. proc. civ., referitoare la existenţa unor hotărâri de declinare irevocabile.
Conform dispoziţiilor art. 50 din HG nr. 1209/2003, concursurile pentru ocuparea funcţiilor publice din cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice, organizate cu nerespectarea prevederilor prezentei hotărâri sunt nule de drept, iar nulitatea se constată de instanţa de contencios administrativ.
De asemenea, potrivit art. 51 din acelaşi act normativ, în scopul realizării rolului şi atribuţiilor ce îi revin, Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici coordonează metodologic, monitorizează, verifică şi controlează aplicarea şi respectarea prevederilor HG nr. 1209/2003 de către autorităţile şi instituţiile publice.
Totodată, potrivit dispoziţiilor art. 1 şi urm. din Anexa nr. 1 la HG nr. 1209/2003 (care face parte integrantă din respectiva hotărâre, conform art. 52), Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici îi revin atribuţii speciale cu privire la organizarea şi desfăşurarea concursurilor.
În conformitate cu dispoziţiile HG nr. 1209/2003, concursul pentru ocuparea funcţiei publice de conducere de director executiv este organizat de Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici, în speţă, prin Ordinul nr. 3550 din 11 august 2005 al Preşedintelui Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici, aprobându-se condiţiile de participare la concurs, bibliografia şi au fost numite comisiile.
Faptul că locul de desfăşurare a concursului a fost la sediul local al municipiului Timişoara, nu este de natură a diminua rolul şi atribuţiile Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici în organizarea acestuia.
Chiar reclamanta, astfel cum s-a arătat în cele ce preced, şi-a precizat acţiunea, în sensul că înţelege să atace toate actele şi operaţiunile aferente concursului, inclusiv cele emise de Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici.
De altfel, conform dispoziţiilor art. 1 din Regulamentul de organizare şi desfăşurare a concursurilor (Anexa nr. 1 la HG nr. 1209/2003), chiar în situaţia în care organizatorul concursului este o autoritate locală, Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici îi revin o serie de atribuţii, inclusiv aceea de a emite avizul ce trebuie solicitat obligatoriu de către organizatori, iar din modul în care sunt formulate condiţiile, acestui aviz rezultă cu certitudine că acesta are natura juridică a unui act administrativ.
Având în vedere, pe de o parte precizările de acţiune ale recurentei-reclamante, iar pe de altă parte, dispoziţiile HG nr. 1209/2003 şi cele ale art. 10 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, precum şi cele ale art. 3 pct. 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că instanţa competentă a soluţiona cauza este Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Prin urmare, se va admite recursul, se va casa sentinţa atacată şi se va trimite cauza, spre competentă soluţionare, Curţii de Apel Timişoara, conform art. 313 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de M.M. împotriva sentinţei civile nr. 133/PI din 17 aprilie 2006 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza, spre competentă soluţionare, Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 septembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2767/2006. Contencios. Excepţie nelegalitate... | ICCJ. Decizia nr. 2994/2006. Contencios. Anulare act emis de... → |
|---|
