ICCJ. Decizia nr. 2488/2006. Contencios. Anulare act administrativ, funcţionar public. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2488/2006
Dosar nr. 2003/2005
nr. 8398/1/2005
Şedinţa publică din 28 iunie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 25 august 2004, reclamantul G.Ş. a chemat în judecată Comisariatul General - Garda Financiară, solicitând anularea deciziei nr. 181 din 21 iulie 2004, prin care a fost sancţionat disciplinar, cu trecerea într-o funcţie publică de execuţie pe o perioadă de 6 luni.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că a fost sancţionat în calitatea sa de comisar şef de divizie la secţia Harghita a Gărzii Financiare, deşi în raportul întocmit la 3 mai 2004 nu este descrisă fapta ce ar constitui abatere disciplinară şi nici care sunt probele pe baza cărora s-a tras concluzia unui management defectuos.
Prin sentinţa civilă nr. 701 din 14 aprilie 2005, Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, a respins acţiunea, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că faptele reţinute în sarcina reclamantului, privesc atribuţiile acestuia de serviciu pe linia combaterii evaziunii fiscale, avându-se în vedere raportul întocmit de Autoritatea Naţională de Control, la 5 mai 2004.
Împotriva sentinţei a declarat recurs, reclamantul G.Ş., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Astfel, reclamantul a arătat că dispoziţia de sancţionare este lovită de nulitate absolută, necuprinzând descrierea faptei, data săvârşirii abaterii disciplinare, ca şi motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate în timpul cercetării prealabile.
Reclamantul a mai invocat tardivitatea emiterii actului de sancţionare, pârâta depăşind termenul legal de 30 zile de la data luării la cunoştinţă a abaterii săvârşite.
Prin întâmpinare, pârâta a invocat lipsa de obiect a acţiunii, în condiţiile în care, prin Decizia nr. 207 din 13 octombrie 2004, raportul de serviciu al reclamantului a fost suspendat de drept, ca urmare a arestării acestuia şi a trimiterii în judecată, pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită în formă continuată.
Examinând actele şi lucrările dosarului, în raport cu prevederile art. 304 şi 3041 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare.
Susţinerea reclamantului privind tardivitatea emiterii dispoziţiei de sancţionare, este neîntemeiată, pârâta emiţând actul contestat, cu respectarea termenului legal.
Apare, de asemenea, ca fără suport, şi susţinerea privind nulitatea actului de sancţionare, întrucât nu ar cuprinde elementele esenţiale în vederea stabilirii răspunderii disciplinare, prevăzute de Legea nr. 188/1999, privind Statutul funcţionarilor publici.
Această critică nu poate fi primită, fiind aplicabile în cauză dispoziţiile Legii speciale nr. 360/2002, privind Statutul poliţistului, act normativ ce nu cuprinde prevederi referitoare la conţinutul dispoziţiei de sancţionare.
De menţionat, că abaterea disciplinară reţinută în sarcina reclamantului este descrisă în dispoziţia nr. 181/2004, iar în cuprinsul raportului nr. 40 din 21 iulie 2004, pe care s-a fundamentat actul sancţionator, sunt indicate în concret deficienţele constatate în activitatea de coordonare şi conducere a secţiei Harghita a Gărzii Financiare, de către G.Ş.
De altfel, reclamantul a avut cunoştinţă despre faptele reţinute ca abateri prealabile, unde a fost asistat de avocat şi a propus probe în apărare.
În consecinţă, Curtea va reţine ca fiind legal, actul administrativ atacat.
Se va avea în vedere şi faptul că, prin Decizia nr. 207 din 13 decembrie 2004, emisă de pârâtă, a fost suspendat raportul de serviciu al reclamantului, ca urmare a implicării sale în comiterea unor infracţiuni, fiind trimis în judecată, în stare de arest preventiv.
În raport cu cele expuse mai sus, Curtea va respinge, ca nefondat, recursul declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de G.Ş. împotriva sentinţei civile nr. 701 din 14 aprilie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 iunie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2487/2006. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 2490/2006. Contencios. Anulare act emis de... → |
|---|
