ICCJ. Decizia nr. 2849/2006. Contencios
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată sub nr. 318/COM/2005, la Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ, reclamanta SC C. SA Râmnicu Vâlcea a chemat în judecată pe pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor, solicitând a se dispune de către instanță, anularea deciziei nr. 188 din 7 noiembrie 2005, emisă de aceasta.
S-a susținut în motivarea acțiunii că în mod greșit s-a reținut că, contestația a fost formulată de o persoană lipsită de calitate procesuală, deoarece la acel moment, sentința nr. 358/C din 2 iunie 2005, prin care era dispusă trecerea în faliment a societății era suspendată, activitatea fiind condusă de către organele de conducere ale societății.
Prin sentința civilă nr. 110/F/C din 19 decembrie 2005, Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ, a admis acțiunea formulată și a anulat decizia nr. 189 din 7 noiembrie 2005, emisă de pârâtă, trimițând cauza, pentru ca pârâta să se pronunțe pe fondul cauzei.
A reținut instanța de fond, că din actele dosarului a rezultat că la momentul formulării contestației, ca și la momentul soluționării sale, atribuțiile de conducere ale societății nu reveneau lichidatorului judiciar, că activitatea societății rămăsese practic neschimbată, prin înlăturarea sentinței nr. 358/c din 2 iunie 2005 a Tribunalului Vâlcea, sentință ce a fost casată de Curtea de Apel Pitești, prin decizia nr. 2642/R-c din 28 octombrie 2005, cauza fiind trimisă aceleași instanțe, pentru confirmarea planului și continuarea procedurii.
S-a reținut, astfel, că în mod greșit, pârâta nu a analizat fondul contestației sub aspectul legalității sumelor stabilite prin actul de control.
împotriva acestei sentințe a declarat recurs, pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Vâlcea, în nume propriu, cât și în numele și pentru Agenția Națională de Administrare Fiscală, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și susținând, în esență, că instanța de fond în mod eronat nu a reținut că la data formulării contestației, societatea se afla în procedura falimentului, fiindu-i desemnat și lichidator, acesta fiind reprezentantul legal al societății care trebuia să semneze și contestația formulată.
Recursul este fondat.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, rezultă în mod cert că la momentul formulării contestației de către societatea reclamantă - 9 august 2005, atribuțiile de conducere ale societății reveneau lichidatorului conform art. 29 lit. b) din Legea nr. 64/1995, republicată.
Astfel, prin sentința civilă nr. 358 din 2 iunie 2005, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, s-a dispus trecerea la faliment și dizolvarea societății, procedându-se și la numirea lichidatorului - expert contabil P.E., lichidator care din momentul numirii trebuie să-și intre în atribuții.
Pârâta-recurentă Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Vâlcea în mod corect a considerat că contestația formulată împotriva deciziei nr. 188 din 7 noiembrie 2005, trebuie semnată de lichidatorul desemnat și nicidecum de către directorul societății, cât timp se dispune și trecerea în faliment a societății.
Este adevărat că la data de 21 octombrie 2005, Curtea de Apel Pitești, prin încheiere, a suspendat executarea sentinței nr. 358/C/2005, până la judecarea recursului, iar la 28 octombrie 2005 a casat sus-menționata sentință și a trimis cauza la aceeași instanță, pentru confirmarea planului și continuarea procedurii, dar acest aspect nu are relevanță în cauză, important fiind faptul că la momentul formulării contestației - 9 august 2005, pentru societate se dispusese trecerea în faliment, iar lichidatorul ce a fost numit, era în drept să semneze contestația formulată, din acel moment el fiind reprezentantul societății.
Așadar, în mod corect, pârâta a respins contestația ca fiind formulată de o persoană lipsită de calitate procesuală - directorul societății, situație în care hotărârea instanței de fond, de anulare a acestei decizii, apare ca nelegală și netemeinică.
Ca o consecință, recursul declarat de pârâtă a fost admis, în baza art. 312 C. proc. civ., hotărârea a fost modificată în tot, iar pe fond a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta-intimată SC C. 4 SA Râmnicu Vâlcea.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2845/2006. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2365/2006. Contencios → |
|---|
