ICCJ. Decizia nr. 3099/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3099/2006
Dosar nr. 4645/1/2006
Şedinţa publică din 27 septembrie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Constanţa, reclamantul B.C. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Tulcea, anularea hotărârii nr. 5260 din 30 noiembrie 2005, emisă de pârâtă şi în consecinţă, obligarea acesteia la acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, fiind născut în perioada de refugiu a părinţilor săi, respectiv la data de 28 septembrie 1944, în localitatea Eschibaba (Stejaru), judeţul Tulcea(Istria).
În susţinerea acţiunii, reclamantul B.C. a depus, în copie, mai multe înscrisuri, printre care acte de stare civilă, care atestă că familia acestuia a fost strămutată din Bulgaria, localitatea Vischioi, în România, în baza Tratatului româno - bulgar de la Craiova încheiat în septembrie 1940.
Pârâta, prin întâmpinare, a solicitat respingerea acţiunii.
Prin sentinţa civilă nr. 99/CA din 2 februarie 2006, Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, precum şi pentru cauze de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea, a dispus anularea hotărârii nr. 5260 din 30 noiembrie 2005, emisă de pârâtă şi a obligat-o să-i recunoască reclamantului, calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000.
Pentru a adopta această soluţie, instanţa de fond a reţinut că reclamantul a dovedit, prin probele administrate că s-a născut la 28 septembrie 1944, în localitatea în care părinţii săi au fost refugiaţi.
Împotriva hotărârii instanţei de fond a declarat recurs, pârâta Casa Judeţeană de Pensii Tulcea, considerând-o nelegală şi netemeinică, arătând că în mod greşit s-a stabilit calitatea de refugiată a reclamantului, deoarece acesta nu a fost strămutat din Bulgaria, fiind născut după strămutarea părinţilor săi.
Examinând cauza şi sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.
Potrivit art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi, persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România, cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, din motive etnice, cu modificările şi completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetăţean român, care, în perioada sus menţionată, a avut de suferit persecuţii etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.
Din conţinutul textului de lege menţionat, rezultă că drepturile compensatorii se acordă tuturor celor care, din motive etnice, au suferit persecuţii în perioada precizată, fără a se face nici o diferenţiere de tratament între persoanele care au fost efectiv strămutate ori expulzate în altă localitate şi cele care au fost nevoite să trăiască în refugiu. Prin urmare, legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să se bucure toate persoanele, cetăţeni români, care au avut de suferit consecinţele persecuţiilor exercitate din motive etnice, în această categorie intrând, în mod implicit, şi copiii născuţi în perioada refugiului, aceştia împărtăşind aceeaşi situaţie cu cea a părinţilor refugiaţi, al căror statut l-au dobândit.
Cum, în cauză, s-a făcut dovada şi este de necontestat faptul că reclamantul s-a născut în perioada refugiului părinţilor săi, în mod corect a reţinut instanţa de fond că acesta, începând cu data naşterii sale, 28 septembrie 1944, a împărtăşit situaţia părinţilor refugiaţi, suportând consecinţele morale şi materiale ale refugiului care, implicit, s-au răsfrânt şi asupra sa.
În consecinţă, pentru considerentele arătate şi în conformitate cu art. 312 C. proc. civ. recursul va fi respins ca nefondat, menţinându-se sentinţa atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa judeţeană de Pensii Tulcea împotriva sentinţei civile nr. 99/CA/2 februarie 2006 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, precum şi pentru cauze de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 septembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3070/2006. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3109/2006. Contencios. Anulare act... → |
|---|
