ICCJ. Decizia nr. 3051/2006. Contencios. Despăgubire. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3051/2006
Dosar nr. 5534/44/2006
Şedinţa publică din 21 septembrie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Galaţi, urmare a declinării competenţei de către Tribunalul Galaţi, prin sentinţa civilă nr. 369 din 22 februarie 2005, reclamanţii A.S. şi A.D., în contradictoriu cu pârâţii Statul român, prin Ministerul Finanţelor Publice şi Direcţia Generală de Muncă şi Protecţie Socială Galaţi, au solicitat obligarea pârâţilor la plata sumei de 4 miliarde lei, cu titlu de despăgubiri civile, pentru faptul că familia lor a fost strămutată într-un lagăr de concentrare din Transnistria, în perioada 1940 - 1945.
În motivarea acţiunii, reclamanţii au susţinut că, din motive etnice, familia le-a fost deportată în Transnistria, într-un lagăr de concentrare, unde tatăl lor a şi fost exterminat, reuşind să supravieţuiască numai mama şi cei doi copii.
Prin sentinţa civilă nr. 113 din 8 noiembrie 2005, Curtea de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea, ca nefondată, reţinând, în esenţă, că prin probele administrate în cauză nu se face dovada că familia reclamanţilor ar fi fost persecutată etnic.
Împotriva acestei soluţii au declarat recurs, reclamanţii, susţinând că este netemeinică şi nelegală şi reiterând argumentele invocate în faţa primei instanţe.
Examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, Curtea constată că recursul este întemeiat, pentru motivul de ordine publică prevăzut la art. 304 pct. 3 C. proc. civ., după cum se va arăta în continuare.
Aşa cum rezultă din cererea de chemare în judecată, deşi nu este în mod explicit menţionat în cuprinsul acesteia, temeiul legal al acţiunii formulate de reclamanţi şi al drepturilor pretinse de aceştia, îl constituie prevederile Decretului - lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi, persoanelor persecutate, din motive politice, de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum şi celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri. Acest temei este, de altfel, menţionat în mod explicit prin precizarea făcută de către reclamanţi în faţa Tribunalului Galaţi, precizare consemnată în practicaua sentinţei civilei nr. 369 din 22 februarie 2005, prin care această instanţă şi-a declinat competenţa către Curtea de Apel Galaţi.
Potrivit prevederilor art. 8 alin. (3) din Decretul - lege nr. 118/1990, republicat, cererile pentru stabilirea drepturilor prevăzute de prezentul decret-lege se depun la Direcţiile judeţene de muncă şi protecţie socială, care le soluţionează printr-o decizie ce poate fi atacată, potrivit art. 8 alin. (5) din acelaşi act normativ, în condiţiile Legii contenciosului administrativ nr. 29/1990.
Or, potrivit prevederilor Legii contenciosului administrativ, atât în forma în vigoare la data introducerii acţiunii - 3 noiembrie 2004 [art. 6 din Legea nr. 29/1990, raportat la art. 2 pct. 1 lit. d) C. proc. civ.], cât şi în forma actuală [art. 10 alin. (1) teza I din Legea nr. 554/2004], litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, cum sunt şi serviciile administraţiei ministeriale deconcentrate la nivel judeţean, se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ ale tribunalelor.
Pentru considerentele arătate, hotărârea Curţii de Apel Galaţi va fi casată şi cauza va fi trimisă la Tribunalul Galaţi, ca instanţă de contencios administrativ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanţii A.S. şi A.D. împotriva sentinţei nr. 113 din 8 noiembrie 2005 a Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza la Tribunalul Galaţi, spre competentă soluţionare.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 septembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3050/2006. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 3053/2006. Contencios. Excepţie nelegalitate... → |
|---|
