ICCJ. Decizia nr. 3063/2006. Contencios. Refuz soluţionare cerere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3063/2006
Dosar nr. 30671/2/2005
Şedinţa publică din 26 septembrie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 6 septembrie 2005, Ş.S. a chemat în judecată Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, solicitând obligarea acestuia să înregistreze petiţiile primite şi să-i comunice numărul de înregistrare, sub sancţiunea plăţii unei penalităţi civile de câte 50 RON către bugetul statului, pentru fiecare zi de întârziere.
De asemenea, a cerut obligarea pârâtului să răspundă petiţiei adresate şi să-i plătească suma de 1 RON cu titlu de daune interese.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că la data de 11 iulie 2005 a adresat Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, o petiţie cu nr. 29/C/2005, privind o pretinsă soluţie dată referitor la posibilele fapte penale săvârşite în cadrul Administraţiei Prezidenţiale, de R.W. şi A.C.
Petiţia a fost primită sub semnătură la data de 12 iulie 2005 şi, deşi a revenit ulterior cu scrisoarea nr. 29/C/2006, ea a rămas fără nici un răspuns.
Prin sentinţa civilă nr. 1998 din 30 noiembrie 2005, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea, ca inadmisibilă.
Instanţa a reţinut că pentru soluţionarea cauzelor penale în care este implicat, reclamantul se poate adresa procurorului ierarhic superior celui care a dispus măsura sau a efectuat actul contestat, iar ulterior, instanţei de judecată competente.
Că normele speciale conţinute în Codul de procedură penală prevalează dreptului comun constituit de Legea contenciosului administrativ şi reclamantul are la dispoziţie procedura specială prevăzută de art. 275 - 2781 C. proc. pen.
În drept au mai fost invocate prevederile art. 5 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.
Împotriva sentinţei a declarat recurs, reclamantul Ş.S.
Recurentul a susţinut că hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal, deoarece curtea de apel a omis să analizeze şi să soluţioneze primul capăt de cerere.
Totodată, a apreciat în mod greşit că în vederea rezolvării petiţiei sale trebuie urmată calea prevăzută de art. 200, 275 şi 278 C. proc. pen.
Criticile formulate nu sunt fondate.
Aşa cum rezultă din expunerea rezumativă a lucrărilor din dosar, prin acţiunea introdusă, reclamantul Ş.S. a invocat refuzul nejustificat al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, de a-i răspunde la petiţia primită sub semnătură în ziua de 12 iulie 2005.
Petiţia respectivă privea o pretinsă soluţie dată de procuror, referitor la posibile fapte penale săvârşite de unele persoane din aparatul Administraţiei Prezidenţiale.
Dar rezoluţiile, ordonanţele şi rechizitoriile procurorului sunt acte procesuale îndeplinite de acesta în cadrul activităţii de urmărire penală, prevăzute de Codul de procedură penală şi ele nu pot face obiect al controlului de legalitate pe calea contenciosului administrativ.
Prin urmare, faţă de incidenţa normelor cuprinse în Codul de procedură penală, reclamantul, nemulţumit de o pretinsă soluţie dată de procuror, se va putea adresa procurorului ierarhic superior, în temeiul art. 275 - 278 ale aceluiaşi cod, iar ulterior, direct instanţei de judecată competentă.
Contrar afirmaţiilor care se fac în recurs, curtea de apel nu a omis să se pronunţe asupra primului capăt de cerere şi având în vedere considerentele de mai sus, precum şi prevederile art. 5 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, (conform cărora nu pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ actele administrative pentru modificarea sau desfiinţarea cărora se prevede, prin lege organică, o altă procedură judiciară), recursul declarat de reclamant urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de S.Ş. împotriva sentinţei civile nr. 1998 din 30 noiembrie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 septembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3053/2006. Contencios. Excepţie nelegalitate... | ICCJ. Decizia nr. 3534/2006. Contencios. Alte cereri. Recurs → |
|---|
