ICCJ. Decizia nr. 3534/2006. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3534/2006
Dosar nr. 1063/2/2006
Şedinţa publică din 19 octombrie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 17 ianuarie 2006, reclamantul M.G. a chemat în judecată Ministerul Justiţiei şi Uniunea Naţională a Notarilor Publici, solicitând obligarea acestora să respecte hotărârea nr. 276/2005 a C.N.C.D. şi să-i plătească suma de 8.000 Euro, cu titlu de despăgubiri.
În motivarea acţiunii, reclamantul arată că pârâţii au recunoscut, în Şedinţa publică din 29 iunie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, faptele şi actele de discriminare exercitate asupra sa începând cu luna mai 2003.
Ulterior, reclamantul şi-a precizat cererea cu privire la despăgubiri, menţionând că pretinde despăgubiri în cuantum de 12.000 Euro, numai de la pârâtul Ministerul Justiţiei.
La cererea pârâtei Uniunea Naţională a Notarilor Publici, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, în Şedinţa publică din 22 martie 2006, a dispus suspendarea judecării cauzei, în temeiul art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a pricinii care formează obiectul dosarului nr. 1420/2/2006 al aceleiaşi instanţe.
Reclamantul a declarat recurs împotriva încheierii şedinţei publice de la 22 martie 2006, când s-a dispus suspendarea judecăţii în prezenta cauză, susţinând că instanţa a interpretat greşit actul juridic dedus judecăţii, schimbându-i înţelesul.
Menţionează că hotărârea nr. 276/2005 a C.N.C.D. a fost dată în baza sentinţei civile nr. 1307/2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi că în această situaţie ne aflăm în faţa unui caz clasic de autoritate de lucru judecat.
Consideră că instanţa trebuia să conexeze cauza de faţă cu cea în care Ministerul Justiţiei a contestat hotărârea nr. 276/2005 a C.N.C.D., în care a depus cerere de intervenţie în interes propriu, iar nu să dispună suspendarea judecării pricinii.
Recursul este nefondat.
Conform prevederilor art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. (text în baza căruia s-a dispus suspendarea judecăţii) „Instanţa poate suspenda judecata: 1. când dezlegarea pricinii atârnă, în totul sau în parte, de existenţa sau neexistenţa unui drept care face obiectul unei alte judecăţi".
Primul capăt de cerere al acţiunii de faţă priveşte obligarea celor doi pârâţi-intimaţi să respecte hotărârea nr. 276/2005 a C.N.CD.
Dar, hotărârea respectivă a fost contestată de către intimaţi, contestaţie ce formează obiectul dosarului nr. 1420/2/2006 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, astfel că până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a pricinii respective nu se poate judeca nici cauza de faţă, care depinde de modul în care se va soluţiona cealaltă cauză.
Invocarea de către recurent a autorităţii (puterii) lucrului judecat, nu poate fi reţinută, deoarece prin sentinţa civilă nr. 1307 din 29 iunie 2005, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, s-a anulat hotărârea nr. 363 din 17 decembrie 2004 a C.N.C.D. şi s-a dispus obligarea acestuia să reanalizeze petiţia nr. 2949 din 21 octombrie 2004, formulată de M.G. şi să adopte măsurile corespunzătoare în temeiul art. 2 lit. c) din HG nr. 1194/2001.
De asemenea, prin hotărârea nr. 276 din 25 octombrie 2005 a C.N.C.D. s-a reţinut, printre altele, că faptele prezentate de reclamant constituie acte de discriminare şi s-a solicitat Uniunii Naţionale a Notarilor Publici să înfiinţeze o comisie specială care să examineze cunoştinţele de specialitate ale reclamantului.
Pe de o parte, nu se poate invoca autoritatea de lucru judecat în raport cu o hotărâre a unei autorităţi din afara instanţelor judecătoreşti, hotărâre care, de altfel, este în faza de constatare, iar pe de altă parte, între cauza în care s-a pronunţat sentinţa civilă nr. 1307/2005 şi cea de faţă nu există identitate în ce priveşte obiectul şi cauza, cum impun dispoziţiile art. 163 alin. (1) C. proc. civ.
Nu se impunea nici conexarea acestei pricini, cu cea formând obiectul dosarului nr. 1420/2/2006 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, pentru că trebuia ca mai întâi să se stabilească dacă hotărârea nr. 276/2005 a C.N.C.D. mai rămâne în fiinţă şi în raport cu soluţia ce se va pronunţa în cauza respectivă, să se poată trece la judecata prezentei pricini, care priveşte tocmai obligaţia de a respecta acea hotărâre.
Pentru toate considerentele menţionate mai sus, reţinându-se că încheierea atacată cu prezentul recurs este legală şi temeinică, urmează să se respingă recursul, ca nefondat, în temeiul art. 10 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 şi art. 299 şi 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul G.M. împotriva încheierii din 22 martie 2006, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. 1063/2/2006, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 octombrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3063/2006. Contencios. Refuz soluţionare... | ICCJ. Decizia nr. 3535/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
