ICCJ. Decizia nr. 3535/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3535/2006
Dosar nr. 1346/2/2006
Şedinţa publică din 19 octombrie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 25 august 2005, reclamantul S.C. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Ilfov, anularea hotărârii nr. 16372 din 19 decembrie 2005, stabilirea calităţii de beneficiar al Legii nr. 189/2000, art. 1 lit. c), pentru perioada 4 martie 1943 - 6 martie 1945 şi acordarea drepturilor prevăzute de lege, începând cu luna următoare depunerii cererii.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 488 din 1 martie 2006, a admis acţiunea, a anulat hotărârea contestată, a obligat pârâta să stabilească reclamantului, calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, art. 1 lit. c), pentru perioada 4 martie 1943 - 6 martie 1945 şi să-i emită o nouă hotărâre în acest sens, cu acordarea drepturilor corespunzătoare, începând cu data de 1 decembrie 2005, în raport cu cererea înregistrată la comisia de specialitate a pârâtei, sub nr. 16372 din 14 noiembrie 2005.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că reclamantul s-a născut la 4 martie 1943, în perioada prevăzută de Legea nr. 189/2000, autorii săi fiind strămutaţi, urmare a aplicării Tratatului de la Craiova, din Bulgaria, în România, astfel încât se încadrează în prevederile art. 1 lit. c) din legea menţionată.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, pârâta, în baza dispoziţiilor art. 299 şi urm. C. proc. civ.
Recurenta a susţinut că, în speţă, reclamantul nu a făcut dovada începutului şi sfârşitului perioadei de refugiu a părinţilor.
Pe de altă parte, fiind conceput şi născut după data strămutării părinţilor, nu poate beneficia de prevederile Legii nr. 189/2000.
Recursul este nefondat.
Referitor la prima critică formulată, se constată că recurenta nu contestă faptul că părinţii reclamantului au fost refugiaţi, ci faptul că, în speţă, nu s-a făcut dovada perioadei de refugiu.
Or, din declaraţia de avere depusă la dosarul de fond rezultă, fără echivoc, că refugiul a avut loc la 8 septembrie 1940.
Conform art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acesteia persoana, cetăţean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuţii din motive etnice, aflându-se în una din situaţiile enumerate.
Prin Normele de aplicare a ordonanţei, aprobată prin HG nr. 127/2000, persoanelor strămutate în altă localitate, decât cea de domiciliu, le-au fost asimilate şi cele expulzate, refugiate, precum şi cele care au făcut obiectul unui schimb de populaţie, ca urmare a unui tratat bilateral.
În speţă, în mod legal instanţa a apreciat că şi copilul născut în localitatea în care părinţii au fost strămutaţi, are acelaşi statut ca aceştia, întrucât a suferit toate consecinţele nefavorabile ce au decurs din această situaţie.
Faptul că reclamantul se încadrează în prevederile legale menţionate rezultă din probele administrate în cauză, respectiv declaraţiile martorilor E.S. şi G.A., declaraţia de avere a colonistului S.C., eliberată de Arhivele Naţionale, acte de stare civilă.
Aşa fiind, corect instanţa a recunoscut reclamantului, calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000, pentru perioada 4 martie 1943 (data naşterii) - 6 martie 1945 (sfârşitul perioadei reglementate de lege).
În consecinţă, soluţia instanţei fiind temeinică şi legală, recursul este nefondat şi în baza art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Ilfov împotriva sentinţei civile nr. 488 din 1 martie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 octombrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3534/2006. Contencios. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3536/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
