ICCJ. Decizia nr. 3536/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3536/2006
Dosar nr. 2909/2/2006
Şedinţa publică din 19 octombrie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 13 martie 2006, reclamantul I.N. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a municipiului Bucureşti, anularea hotărârii nr. 15687/42 din 24 ianuarie 2006 şi obligarea pârâtei să emită o nouă hotărâre prin care să-i recunoască drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 1150 din 24 mai 2006, a admis acţiunea, a anulat hotărârea contestată şi a obligat pârâta să emită o nouă hotărâre, prin care să recunoască reclamantului, calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000, în temeiul art. 1 alin. (1) lit. c) din lege, pentru perioada 25 februarie 1945 - 6 martie 1945, începând cu data de 1 ianuarie 2006.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că reclamantul s-a născut în perioada de strămutare a familiei sale şi a suferit condiţiile precare de viaţă alături de aceasta, în zona de strămutare, datorită persecuţiei pe motive etnice la care au fost supuşi părinţii în localitatea de domiciliu, astfel încât se încadrează în prevederile art. 1 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 189/2000.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, pârâta, susţinând, în esenţă, că hotărârea primei instanţe este greşită, întrucât cei născuţi ulterior datei strămutării părinţilor nu sunt menţionaţi expres ca beneficiari ai prevederilor Legii nr. 189/2000, pe considerentul că au suferit privaţiuni ca urmare a statutului de strămutat pe care l-au avut părinţii.
Recursul este nefondat.
Conform art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acesteia, persoana, cetăţean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuţii din motive etnice, aflându-se în una din situaţiile enumerate.
Prin Normele de aplicare a ordonanţei, aprobate prin HG nr. 127/2000, persoanelor strămutate în altă localitate, decât cea de domiciliu, le-au fost asimilate şi cele expulzate, refugiate, precum şi cele care au făcut obiectul unui schimb de populaţie, ca urmare a unui tratat bilateral.
În speţă, în mod legal instanţa a apreciat că şi copilul născut în localitatea în care părinţii au fost strămutaţi, are acelaşi statut ca aceştia, întrucât a suferit toate consecinţele nefavorabile ce au decurs din această situaţie.
Faptul că reclamantul se încadrează în prevederile legale menţionate rezultă din probele administrate în cauză, respectiv declaraţia martorilor S.N. şi B.N., copia declaraţiei şi a situaţiei de avere a locuitorului C.I., bunicul reclamantului, acte de stare civilă.
În consecinţă, soluţia instanţei fiind temeinică şi legală, recursul este nefondat şi în baza art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta Casa de Pensii a municipiului Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 1150 din 24 mai 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 octombrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3535/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 3537/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
